24 aprilie 2014

Nu mai scriu

            ... pentru că nu mai am tragere de inimă, căci timp, dacă vreau cu adevărat, îmi fac. Sunt prea multe, în ultima vreme, care mă dezamăgesc şi prea puţine care mă uimesc în sens pozitiv. Asta mă face să rămân într-o stare de... nu ştiu exact, latenţă, expectativă....Privesc oamenii şi mă sperie felul în care pot evolua/involua, în care se pot schimba; e ciudat să nu mai ştii cum să-i vorbeşti cuiva şi despre ce anume, să-ţi acorzi timp să evaluezi nişte situaţii ca să constaţi apoi ce comportament să adopţi.
            E prea mult egoism în jur, prea multă nepăsare, prea mulţi fac precum struţul, băgând capul în pământ şi sperând ca alţii să facă ceea ce lor le e lehamite (?). Prea mult uităm de noi înşine, ca apoi să uităm şi de cei din jurul nostru, începând cu cei mai apropiaţi.
            Nu pot să scriu despre asta la nesfârşit, despre tot ce văd în preajma mea, pentru că ori le văd pe toate negative, ori chiar nu sunt altfel şi atunci nu mai reuşesc să fiu optimistă. Prefer să încerc să mă adun, să mă recompun, că am şi de ce şi pentru cine, sunt atâtea provocări care mă aşteaptă şi oameni cărora ar trebui să mă dăruiesc din plin, nu cu jumătăţi de măsură, nu gândindu-mă cât de urâtă e lumea şi cum să le vorbesc frumos despre ea sau cum să-i învăţ să trăiască în ea...
             Aşa că până voi regăsi acel ceva pe care (cred că) l-am pierdut pe drum, pe aici va fi mai puţin din mine şi poate mai mult din orice altceva...



Subscribe to Our Blog Updates!




Share this article!
Return to top of page
Powered By Blogger | Design by Genesis Awesome | Blogger Template by Lord HTML