Trage-ţi oblonul

28 aprilie 2014

Ascultă, copile, ce-mi spune viaţa:
De-a pururi în umbră să torci al tău gând,
Când simţi în pleoapă o lacrim-arzând,
Ia seama la vreme şi acopere-ţi faţa,
Să nu fie ochi să te vadă plângând.

Alături cu alţii te-nşiruie-n horă
Şi lumii plăteşte-i cu ce-i eşti dator,
Fă-i patimei tale din zâmbet zăvor,
Tăcerea să-ţi fie statornica soră,
Să nu ştie nimeni ce rane te dor.

Iar noaptea când cade şi ceaţa se lasă,
Tu trage-ţi oblonul, să n-ai mărturii,
Şi-atunci sub tavanul ascunsei chilii,
Despătură-ţi taina ce-n suflet te-apasă,
Stropind-o cu lacrimi de ceasuri târzii...
(Octavian Goga)

Nu mai scriu

24 aprilie 2014

            ... pentru că nu mai am tragere de inimă, căci timp, dacă vreau cu adevărat, îmi fac. Sunt prea multe, în ultima vreme, care mă dezamăgesc şi prea puţine care mă uimesc în sens pozitiv. Asta mă face să rămân într-o stare de... nu ştiu exact, latenţă, expectativă....Privesc oamenii şi mă sperie felul în care pot evolua/involua, în care se pot schimba; e ciudat să nu mai ştii cum să-i vorbeşti cuiva şi despre ce anume, să-ţi acorzi timp să evaluezi nişte situaţii ca să constaţi apoi ce comportament să adopţi.
            E prea mult egoism în jur, prea multă nepăsare, prea mulţi fac precum struţul, băgând capul în pământ şi sperând ca alţii să facă ceea ce lor le e lehamite (?). Prea mult uităm de noi înşine, ca apoi să uităm şi de cei din jurul nostru, începând cu cei mai apropiaţi.
            Nu pot să scriu despre asta la nesfârşit, despre tot ce văd în preajma mea, pentru că ori le văd pe toate negative, ori chiar nu sunt altfel şi atunci nu mai reuşesc să fiu optimistă. Prefer să încerc să mă adun, să mă recompun, că am şi de ce şi pentru cine, sunt atâtea provocări care mă aşteaptă şi oameni cărora ar trebui să mă dăruiesc din plin, nu cu jumătăţi de măsură, nu gândindu-mă cât de urâtă e lumea şi cum să le vorbesc frumos despre ea sau cum să-i învăţ să trăiască în ea...
             Aşa că până voi regăsi acel ceva pe care (cred că) l-am pierdut pe drum, pe aici va fi mai puţin din mine şi poate mai mult din orice altceva...

Cea mai solicitantă slujbă din lume

16 aprilie 2014

Ceva idei?

Răspunsul este la un click și câteva minute de vizionare distanță, dar mereu în ochii noștri.

Unui pui de om

Cronică de aprilie

14 aprilie 2014

          Spectatoare neputincioasă la o piesă care se derulează fără momente de pauză.
          Oameni indiferenți, posaci, egoiști, privind mereu în jos și foarte rar în jur, puțini mai ridică ochii spre albastrul cerului.
          Prieteni care nu mai știu, de fapt, ce înseamnă "prietenie" și minciuni cu picioare scurte, pe care se străduiesc să le transforme-n adevăr.
          Părinți, frați, surori, bunici, rude pentru care sângele s-a făcut de mult apă.
          Dezumanizare totală, tehnologizare maximă pentru un confort aparent și-un timp niciodată suficient, falsitate...


Câtă dezamăgire...



 
FREE BLOGGER TEMPLATE BY DESIGNER BLOGS