Vreau

20 decembrie 2013

          o seară sau o zi sau câteva clipe de respiro, în care să mă cufund în plapumă, cu un ceai cald și cu laptopul în brațe, să scriu despre tot ce-mi stă în buricele degetelor. Vreau să nu mai fugă timpul, să nu mai văd pe nimeni cu mâna întinsă pe stradă sau în mijloacele de transport în comun, vreau să mă bucur de colinde fără să mă gândesc la faptul că poate acel copil care cântă prin trolee nu are ce mânca diseară, vreau să nu-mi mai doresc să mă mut într-o țară unde oamenii-s mai civilizați și lucrurile merg mai bine, vreau să-mi cresc piticul fără să mă mai întreb cum îi voi explica toate aceste urâțenii ale lumii...

          Vreau tot ce a învățat Simona de când s-a mutat la sat:
          "Ce-am învățat?
- să văd: cerul, răsăritul, apusul, zborul păsărilor;
- să aud – ploaia, vulpile în lizieră, greieri;
- să miros: iarbă proaspăt cosită, floare de fân, pământ reavăn;
- să gust: roșie ruptă din grădină, măr șters pe pantaloni și mușcat cu savoare, măcriș umed;
- să simt: pământ înierbat sub tălpi, apropierea ploii, ziua caniculară;
- să respir: adânc, cu plăcere, ca o vină neștiută.
- să mă bucur: de oamenii dragi, de nimicurile ce ies din mâinile mele, de sămânța devenită plantă cu rod, de aplicele montate în extindere, de infiniturile gravate de pisici printre picioarele noastre, de joaca spiralată a câinilor."

           Vreau să văd mai mulți oameni cu nasul în cărți și nu în televizor/tablete/ipad-uri/smartphone-uri și alte ustensile tehnologice, vreau să zâmbim mai mult, să ne grăbim mai puțin, să privim mai des în sus, spre cer și lângă noi, la cei din jur, vreau să ne regăsim umanitatea pierdută în goana după bani și un trai mai bun. Pentru că nici excursiile în jurul lumii, nici conturile din bancă nu țin de cald seara, nu cumpără și nici nu răscumpără momentele pe care le-am putea petrece cu cei dragi, nici zâmbetul copiilor, nici realizările lor...

            Vreau o țară și o lume mai bune! Mă duc să le caut în stradă!?!

Mâine nu există

17 decembrie 2013

               Nu sunt fan al dictonului "Trăiește clipa!", cel puțin nu fără să ai în vedere consecințele, dar sunt fan Lara Fabian și Igor Krutoy. Iar când cei doi se reunesc, iese ceva extraordinar. Dacă nu credeți, dați play!

Amintiri din viitor: Luna cadourilor

5 decembrie 2013

            Dacă timpul ar avea răbdare, dacă n-ar fi trebuit să stăm despărțiți, dacă n-ai fi fost nevoit să împarți multe prime bucurii cu altcineva, dacă ai putea înțelege că, din păcate, nu poate fi altfel, dacă aș putea șterge cu buretele toate clipele în care lacrimile tale mi-au lăsat, pe suflet, amprente amare, dacă de aici înainte ar putea fi altfel...
            Dar încă nu. Încă mai ai de crescut, încă mai avem de așteptat, mai avem de învățat răbdarea și, de ce nu, iubirea. Mai avem atât de multe de trăit, atâtea de plâns și de dăruit! Peste ani, îmi doresc să-ți amintești nu cadourile materiale și nici valoarea lor, ci momentele petrecute împreună, lucruri mărunte, chipuri dragi, vorbe de duh; ele să fie cele care să te aducă, de fiecare dată, acasă!

Ție

3 decembrie 2013

             Nu ți-am mai scris de mult, domnul meu. Dar nu-i așa că tu știi să citești chiar și acolo unde eu nu pun cuvinte? În priviri, în gesturi, în zâmbete și, dacă e cazul, în lacrimi. Azi, mai mult decât oricând, îți mulțumesc pentru tot ceea ce eu am devenit de când suntem împreună. Îți mulțumesc și îți urez ca peste ani, privind în urmă, să zâmbești amintindu-ți tot ceea ce am clădit amândoi.

                                                            
                                                       La mulți ani, seninul meu din fiecare zi!
 
FREE BLOGGER TEMPLATE BY DESIGNER BLOGS