Pentru suflet și minte

21 noiembrie 2013

„ [...] la mulți dintre noi există un mare gol între ceea ce știm (cunoștințele noastre) și ceea ce aplicăm în faptă (slujirea aproapelui).
De aici înțelegem ușor că deși societatea ne-a certificat ca profesioniști, totuși înaintea lui Dumnezeu vom fi judecați după cât am aplicat în viața noastră din cunoștințele dobândite.
A dobândi înțelepciune fără a o aplica este echivalent cu a trece nepăsător pe lângă un om aflat la marginea drumului, bătut și tâlhărit, așa cum au trecut preotul și levitul din această pildă.
Pentru ce oare facem școală? Pentru ce ne trudim să aflăm așa de multe despre lumea ce ne înconjoară, despre om, despre univers, despre legile care guvernează cosmosul? La ce folos educația oferită copiilor? La ce folos 16-20 de ani de școală?
Oare pentru a fi cel mai bun? Pentru a fi cel mai de succes? Pentru a câștiga cei mai mulți bani?
Toată știința lumii își are izvorul în înțelepciunea lui Dumnezeu, Creatorul a toate, și toată înțelepciunea lui Dumnezeu este în esență iubire față de om și față de toată creația.
Ne educăm copiii ca să învețe să-și iubească aproapele, să învețe să-l înțeleagă, să-l ierte, să-l rabde așa cum e. Îi educăm pentru a afla cât de frumoasă a făcut Dumnezeu lumea, cât de frumos este omul, și cât de mult îl afectează patimile și răul din el. Copiii și tinerii învață o meserie nu doar pentru a câștiga un ban ci și pentru a sluji aproapelui ca brutuar, medic, polițist, profesor, mecanic auto, șofer, avocat, zidar, judecător, sudor, preot și așa mai departe.
La ce folos mii de cărți de psihologie în librăriile României dacă nu învățăm din ele că trebuie să-l îngăduim pe omul de lângă noi, așa cum este el, cu defectele și slăbiciunile lui, și trebuie să-i arătăm compasiune.
Slujirea aproapelui, spune părintele Sorin, este capătul de sus al vieții noastre. Nu există lucru mai mare în lumea aceasta decât să ne odihnim în slujirea aproapelui.”
(http://www.ortodoxiatinerilor.ro/discutii-sfanta-scriptura/19874-cunostinta-ingamfa-dar-slujirea-aproapelui-te-face-una-cu-el)


[..] soţul meu mă respectă şi mă admiră într-un mod aparte. Niciun bărbat nu s-a mai comportat aşa cu mine vreodată. Şi nici nu avea cum. Pentru că nu îl interesăm în întregime (spiritual, fizic şi sufleteşte). Un băiat care ştie ce vrea, un băiat care are o educaţie şi unele principii, va şti să valorizeze, să aprecieze, să aștepte. Va şti că aşteptarea nu a fost în zadar. La fel va şti şi fata. Deoarece după căsătorie, altfel lucrează Dumnezeu, altfel merge relaţia, oricâte încercări ar apărea. […]
Îmi zicea duhovnicul la un moment dat că, după ce tinerii îşi încep viaţa sexuală, la început simt o dulceaţă îmbietoare faţă de păcat, iar apoi simt o amărăciune, o goliciune şi deşertăciune inexplicabile. Şi după ce s-a întâmplat o dată, după ce ai gustat din păcat e foarte, foarte greu să nu mai guşti şi a doua oară şi apoi iar şi iar şi iar...
Dragii mei, iubiţii mei tineri, trebuie să învăţăm să fim normali. Societatea şi libertatea asta prost înţeleasă ne-au transformat în anormali. Toate-s întoarse pe dos. De aceea nu ne mai găsim nicăieri liniştea, echilibrul, rostul... pentru că suntem împotriva firescului, din multe puncte de vedere.”
(http://www.ortodoxiatinerilor.ro/tineri-feciorie-casatorie/19897-sotul-meu-crede-fecioria-ajutat)


Lumea este terorizată de mesajele industriei publicitare, de ideea că trebuie să-și schimbe hainele, lucrurile, mașinile, interiorul caselor sau viața, că trebuie să se distreze cât mai bine, acum cât sunt încă tineri sau cât o mai pot face. Bombardați cu reclame, înconjurați cu oferte tentante, oamenii încep să-și dorească și ei lucrurile respective. Dacă însă nu au încă posibilitatea materială, se întristează și se simt nefericiți. Astfel începe cursa lui a fi prin a avea. Femeile cer bărbaților, copiii-părinților, bărbații caută banii necesari pînă când, prin muncă, sacrificii sau împrumuturi, dobândesc lucrurile dorite și cursa continuă. […] Niciodată în istoria lumii femeia și bărbatul nu au fost terorizați mai mult ca în epoca televiziunii de pierderea frumuseții, a tinereții, de amenințarea bătrâneții și a morții, pentru că la televizor bătrânețea, cu toate rânduielile, valorile și demnitatea ei, nu există. Bătrânețea și moartea strică distracția, astfel că sunt evitate, omise în lumea idealizată a micului ecran, unde abundă frumusețea trupească, prospețimea și tinerețea.” (Virgiliu Gheorghe-”Știința și războiul sfârșitului lumii. Fața nevăzută a televiziunii”)


P.S.: Cărțile lui Virgiliu Gheorghe (biofizician şi doctor în bioetică) sunt irezistibile și nu rămân fără ecou în conștiința cititorului. Pentru că nu pot să umplu blogul cu citate întregi din munca sa, vă îndemn să citiți, cu garanția că nu veți regreta. Poate doar veți face unele schimbări (în bine) în viața voastră. 

Niciun comentariu:

 
FREE BLOGGER TEMPLATE BY DESIGNER BLOGS