Reminescenţe din alte zile

16 octombrie 2013

Se scutură, iubite, copacii, se scutură de toamnă şi vânt
Se-ntind apoi, în ramurile goale, cu pieptul până la pământ
şi plâng...
Se-aud plângând în depărtare, cu gândurile tremurând.

Se scutură copacii, iubite şi cer îndurare toamnei grăbite
Se scutură, copacii, iubite, se scutură de frunze rănite...
Sub paşii trosnind a uitare, totuşi iubirea se simte!

2 comentarii:

INCERTITUDINI spunea...

Îți trimit un gând bun, Crenguța!!

Nu planta copacul tristeții în inima ta. Recitește în fiecare dimineață cartea bucuriei!
Omar Khayyam

Crengu spunea...

D.na Gina, multumesc! M.ati nimerit cu Omar Khayyam, il citeam destul de mult intr.o vreme.

"[...]Ce-a fost şi ce-i de faţă
Să nu te mai frământe.
Fă-ţi dintr-o clipă-o viaţă
Şi sufletul sloboade-l din temniţele minţii."

 
FREE BLOGGER TEMPLATE BY DESIGNER BLOGS