Televizorul, protecţia exagerată şi bătaia îi strică pe cei mici

4 septembrie 2013

*Top 20 de greşeli pe care părinţii le fac în educaţia copiilor


            Televizorul poate fi o scăpare pentru mamele ocupate care nu au timp să-şi supravegheze odraslele, dar asta nu înseamnă că este o soluţie bună pentru educaţia micuţilor, din contră. Specialiştii condamnă şi grija supradimensionată a unor mame, igiena exgerată sau înfofolirea micuţilor chiar şi atunci când nu este cazul. Cei mai buni psihologi din România enumeră câteva greşeli de care trebuie să ne ferim în relaţia cu cei mici.

1. Absenţa unor limite comportamentale, a unor reguli de minimă conduită
             Psihologul timişorean Claudia Borza are o experienţă de 10 ani în lucrul cu adulţi, copii şi familii. Prima dintre greşelile grave ale parentalităţii, întâlnită de specialist de-a lungul timpului, este absenţa unor limite comportamentale, a unor reguli minime de conduită, care au rolul de a oferi cadrul de siguranţă în interiorul căruia copilul să se desfăşoare din punct de vedere comportamental.

2. Raportarea greşită a părinţilor la nevoia de independenţă a copilului
            „Nevoia de independenţă este o cerinţă de dezvoltare, câştigarea ei treptată în funcţie de vârstă, achiziţii şi progrese bio-psihologice este parte din normalitatea dezvoltării umane. Astfel în mod natural de la cea mai fragedă vârstă începem să facem paşi spre câştigarea independenţei şi devenirea unei personalităţi autonome. Recomandabil pentru părinţi este să acorde copiilor atâta independenţă câtă au nevoie pentru a învăţa despre şi din mediul în care trăiesc în baza nivelului de dezvoltare şi a vârstei pe care o are. Nici mai multă deoarece ceea ce depăşeşte posibilităţile de înţelegere şi capacităţile proprii devine stresant psihic şi dezorganizant comportamental, nici mai puţină deoarece riscăm să substimulăm copilul şi astfel el să devină nesigur, neîncrezător deoarece nu ştie ce poate şi ce nu poate să facă”, este de părere specialistul bănăţean.

3. Comportamentele compensatorii
             O greşeală care îi pândeşte adesea mai ales pe adulţii ocupaţi se referă la comportamentele compensatorii faţă de copil. Acestea se referă la compensarea lipsei de timp acordat celui mic cu beneficii materiale, ceea ce atrage la copil reacţii sau învăţări de care părinţii ajung să se plângă la un moment dat (cerinţe excesive, nemulţumiri tot mai frecvente, conflicte, tulburări de comportament). 

4. Folosirea inadecvată a disciplinării 
             Este una dintre greşelile întâlnite adesea, fie prin absenţa acesteia, adică absenţa unor consecinţe pentru comportamentele indezirabile, fie prin transformarea disciplinării în pedepse fizice, ori reacţii verbale pline de insulte, jigniri, ţipete, care afectează stima de sine a copilului şi rănesc profund emoţional.

5. Nediferenţierea între nevoile proprii şi cele ale copilului 
            O atitudine pe care psihologul timişorean o consideră nocivă este nediferenţierea între nevoile proprii şi cele ale copilui. Această greşelă vine în principal dintr-o slabă cunoaştere de sine, astfel că adultul atribuie copilului propriile nevoi. „Cunosc părinţi care îl suprasolicită pe cel mic cu o groază de activităţi extraşcolare din nevoia de a avea un copil «realizat», aşa cum nu au reuşit ei să devină, sau părinţi care sunt excesiv de cicălitori, critici şi chiar controlatori cu copilul deja mare, la o vârstă la care controlul ar trebui înlocuit cu apropierea şi îndrumarea discretă, deoarce ei au suferit din cazua lipsei de interes a propriilor părinţi şi doresc să facă pentru copilul lor ceea ce le-a lipsit”, a explicat specialistul.

6. Alimentaţia 
             Deseori părinţii au aşteptări nerealiste de la copiii lor, propriul exemplu jucând un rol important în acest sens. „Astfel, în ceea ce priveşte alimentaţia este uşor să-i spui unui copil «nu ai voie să mănânci aşa ceva» iar tu ca şi părinte să cumperi astfel de produse sau, şi mai rău, să le consumi în faţa lui. La fel este în cazul sucurilor, de multe ori în casă există sucuri ambalate, acestea se consumă zilnic, iar copiilor li se interzice consumul pe motiv că sunt pentru adulţi. În primii ani, funcţionează, însă în anii ce urmează copiii vor copia exemplul părinţilor mai ales în ceea ce priveşte obiceiruile alimentare nocive“, explică Delia Chira, medic pediatru la o clinică din Cluj-Napoca.

 7. Hiperprotecţie 
             Pentru părinţi, responsabilitatea este uriaşă şi situaţiile-„limită” se ivesc la fiecare pas, indiferent de vârsta copilului. În primii ani există tendinţa unei hiperprotecţii mai ales în ceea ce priveşte ferirea copilului de infecţii, fie că vorbim de cele respiratorii fie de altă natură (digestive, boli eruptive, etc). Psihologii recomandă ca părinţii să nu-şi sufoce copiii cu un surplus de atenţie în cele mai mici detalii ale dezvoltării. Un conflict minor pe terenul de joacă cu un alt copil trebuie lăsat să se desfăşoare natural, iar copilul trebuie să găsească resurse să-l rezolve independent. În acelaşi timp, pe măsură ce ajunge la vârsta adolescenţei, copilul trebuie să câştige cât mai mult timp în afara „cuibului” familial.
             [...] Medicul pediatru Rodica Lazăr susţine că folosirea exagerată a şerveţelelor umede este o altă greşeală pe care părinţii o fac cu bebeluşii lor. Potrivit medicilor, acest mod de igienă trebuie să fie o soluţie temporară, altfel, mai ales vara, pot apărea eczeme sau eriteme ale pielii. Fierberea apei cu care copilul face baie este o altă exagerare. ”Apa de robinet, dacă nu e galbenă ca să fie evident că nu poate fi folosită, nu mai este o problemă pentru baia copilului. Doar în primele săptămâni pielea este foarte delicată”, mai spune pediatrul bucureştean, Rodica Lazăr.
              Mai ales în lunile de iarnă, părinţii aleg să nu scoată copii la plimbare de frica îmbolnăvirilor. Trebuie precizat că, începând cu vârsta de două săptămâni (primăvara, vara şi tomana), respectiv trei săptămâni (iarna) bebeluşii trebuie scoşi la aer curat, expunereaa făcându-se progresiv, cu câte 15 minute zilnic până se ajunge în medie la 2-3 ore. În sezonul cald, copilaşii pot sta toată ziua afară, cu menţiunea că atunci când temperaturile depăşesc 28-30 de grade Celsius trebuie luate măsuri de precauţie, în intervalul orar 11.00 - 17.00 când se recomandă evitarea plimbărilor în aer liber şi folosirea întotdeauna a măsurilor de protecţie (hidratare suficientă, protejarea cu pălării, şepcuţe şi aplicarea de creme de protecţie solară cu factor 50 pe zonele de piele expuse radiaţiilor solare). Copiii mici trebuie scoşi zilnic la plimbare, indiferent de temperatură şi îmbrăcaţi corespunzător temperaturii de afară şi nu anotimpului în sine.
              [...] Există o tendinţă aproape generală de a îmbrăca copilaşii mai gros decât este necesar. Puţini părinţi ştiu că printr-o grijă excesivă în ceea ce priveşte îmbrăcămintea pot face mai mult rău decât bine. Astfel, în cazul bebeluşilor, îmbrăcarea excesivă poate duce la supraîncălzire, rezultatul fiind transpiraţia şi astfel pierderea de apă şi sare. Apar semne de deshidratare, în primul rând apariţia senzaţiei de sete, copilaşul suge (dacă este alăptat) frecvent, ceea ce o face pe mămică să considere că are lapte insuficient şi să recurgă la alimentarea cu lapte praf. Mai mult, datorită transpiraţiei acide, apar erupţii la nivelul pielii, iar pericolul de îmbolnăvire este mai mare deoarece transpiraţia răceşte corpul. Căciuliţa în casă nu ar trebui aplicată nici măcar seara, după baie, singurii pentru care se recomandă purtarea unei căciuliţe subţiri fiind prematurii cu greutate sub 3.000 de grame. "Cu cât măsurile de hiperprotecţie sunt mai accentuate cu atât copilaşul respectiv va fi mai sensibil şi mai susceptibil de a contacta diverse infecţii", susţine Delia Chira. Un copil obişnuit să-şi regleze singur temperatura corpului în funcţie de condiţiile de mediu se va îmbolnăvi mult mai rar şi se va putea bucură de iarnă, bulgări, săniuş. Din seria greşelilor de garderobă face parte şi „clasicul“ fular pe gură care face mai mult rău decât bine. În mod normal, copilaşii respiră pe nas, care este primul „filtru“ cel care încălzeşte aerul rece; aplicarea pe guriţă a unui fular nu face altceva decât să „blocheze“ respiraţia pe nas şi să o favorizeze pe cea orală, rezultatul fiind un inspir „direct“ al aerului rece care nu a apucat să fie încălzit de filtrul nazal; aşadar indiferent de temperatura de afară gura şi nasul nu trebuiesc acoperite. Un alt mit care trebuie demontat este cel al supraînfofolirii copilului bolnav, febril. „Recomandarea este de a dezbrăca copilaşul, de a-i oferi cât mai multe lichide, de a «forţa» prin aceste măsuri organismul să piardă căldură în exces. De asemenea, baia răcită progresiv este recomandată în astfel de situaţii, ajutând la scăderea temperaturii. Nu trebuie renunţat la baia/duşul zilnic atunci când copilaşii sunt bolnavi, de multe ori ajută favorabil la ameliorarea stării generale“, conchide pediatrul Delia Chira.

8. Lipsa de fermitate 
               La extrema opusă hiperprotecţiei se află lipsa de fermitate, recomandată în ultimii ani de unele cercuri de psihologi ca variantă la educaţia strictă şi ostilă. Psihologii spun că nu este recomandat ca părinţii să devină prieteni de joacă ai copilului, să facă „prostii” laolaltă cu ei şi să uite astfel de educaţie. În aceeaşi categorie intră şi făcutul tuturor „mofturilor” copilului. Lipsa de fermitate şi a unor reguli de neîncălcat îl va duce pe copil într-o zonă în care va fi tentat să ignore rigorile legale şi să nu fie dispus să dea explicaţii în faţa nimănui. Copilul, spun psihologii, trebuie să fie capabil să facă diferenţa clar între bine şi rău.

9. Alăptarea insuficientă 
               Se ştie că laptele de mamă este standardul de aur al alimentaţiei bebeluşului în primele luni de viaţă. Frecvent, proaspăta mămică renunţă la alăptare, de multe ori la presiunea anturajului şi secundar unei informări incomplete, insuficiente. 
               [...] Chiar dacă formulele de lapte praf reprezintă o alternativă pentru alimentaţia naturală, ar trebui folosite doar atunci când într-adevăr mămica se confruntă cu o secreţie inadecvată şi/sau se asociază şi alte probleme de sănătate“, explică pediatrul clujean, Delia Chira. „Probleme gastrice de la români se datorează şi laptelui praf băut în exces şi de timpuriu”, crede psihologul bucureştean Daniela Gheorghe.

10. Naşterea prin cezariană 
               Psihologul bucureştean Daniela Gheorghe este de părere că o altă greşeală este opţiunea mamelor de a naşte prin cezariană. „Mamele nu cunosc avantajele naşterii naturale pentru copiii lor. Ele nu citesc, nu se informează despre anestezie şi efectul ei asupra bebeluşului, multe mame nu se interesează de ce are nevoie copilul încă de dinainte să se nască”, mai spune psihologul. Daniela Gheorghe este de părere că obiceiul suzetei care este doar o obsesie a părinţilor şi că din punct de vedere psihologic copilul trebuie lăsat să-şi găsească singur „metodele de calmare”. O altă obsesie tipică este cea a oliţei. Potrivit specialiştilor, nu există o vârstă ideală pentru oliţă: „important este să aibă o dezvoltare motorie bună, la şase luni este prea devreme pentru oliţă, de exemplu”.

11. Transportul cu maşină fără dispozitive de siguranţă

12. Neglijarea igienei orale 
              Din păcate, este o situaţie foarte frecventă care asociată cu alimentaţia prelungită cu biberonul (peste vârsta de un an) duce la instalarea cariilor de biberon şi la alte probleme dentare. Trebuie subliniată importanţa unei igiene orale de la primii dinţişori alături de o monitorizare stomatologică periodică, prevenţia în astfel de situaţii trebuie să fie cuvântul de bază. Se recomandă spălarea pe dinţi cu periuţa şi pasta adaptată vârstei din momentul apariţiei primului dinţişor cu controale stomatologice de la vârsta de un an.

13. Informare din surse nepotrivite

14. Ore în şir în faţa calculatorului şi a televizorului 
              Apariţia posturilor de televiziune destinate copiilor a dus la creşterea semnificativă a procentului de copii dependenţi de televizor; începând de la vârste fragede (uneori chiar şi sub un an) copilaşii sunt lăsaţi cu orele la TV, mai ales că în acest interval părinţii au siguranţa că stau cuminţi şi nu le solicită atenţia. A devenit o „modă“ de a servi masa micuţilor la TV, în absenţa acestuia orice tentativă de alimentare este sortită eşecului. Prin propriul exemplu, părinţii încurajează acest comportament.

15. Plimbări în mall şi alte centre comerciale  
16. Compararea copiilor
17. Instituirea fricilor 
               Fie că vorbim despre frica de întuneric, fie despre frica de animale, insecte sau despre frica de medic sau alte personaje negative (bau-bau, „ţiganu’” etc), acestea sunt induse şi întreţinute pe părinţi şi de cei din anturajul apropiat. Mai mult, „ameninţarea” permanentă a copiilor are un rol negativ în dezvolarea acestora, deseori auzim formulări de genul: „Dacă nu eşti cuminte, te dau la ţigan”, „Dacă mai alergi, cazi şi te loveşti şi iar trebuie să mergem la doctor”, „Dacă mănânci îngheţată, faci roşu în gât şi vine tanti şi-ţi face injecţie” etc.

18. Minciunile 
                Mulţi părinţi au tendinţa de a-şi pierde răbdarea în faţa avalanşei de „de ce”-uri ale copilului şi de a-i servi gogoşi la întrebările mai sensibile, precum cele legate de jocul „de-a mama şi de-a tata“. Aici se încadrează şi răspunsurile legate de cum a venit pe lume surioara sau frăţiorul: „cu barza”. Psihologii specializaţi în pediatrie spun că este greşit ca cel mic să fie făcut complice la o minciună. Expresia „să nu-i spunem lui mami/tati…” îl obligă pe copil la minciună prin omisiune. Pe termen lung, această „strategie” educaţională îl va face nesigur, introvertit şi predispus pe adolescentul care va descoperi în timp că realitatea este diferită faţă de cea descrisă de părinţi.

19. Antibioticele 
                Era informaţiei nu pare să fie la fel de prolifică pentru unii părinţi români, care au încă o gândire ancorată în trecut, cred medicii bucureşteni. „Panica părinţilor la orice răceală mică. Fie îi îndoapă cu antibiotice, fie chiar forţează mâna medicilor. Excesul de antibiotice nu este deloc sănătos pentru dezvoltarea copilului, ficatul este afectat, iar imunitatea slăbită pe termen lung. Germenii din corpul copilului crează o oarecare rezistenţă la antibiotice“, explică medicul pediatru bucureştean Rodica Lazăr.

20. Modelele false 
               Lazăr este de părere că o altă greşeală des întâlnită în consultaţiile date la cabinetul personal se leagă şi de lucruri mai simple, dar care aduc aminte de un comportament mai mult rural. „Mă întâlnesc cu tot felul de situaţii ca la ţară. Sunt mame care iau suzeta şi o bagă în gura lor ca să o dezinfecteze şi dup-aia le-o bagă înapoi copiilor în gură. Mucoasa bucală a unui sugar este aproape sterilă, pe când microbii din gura unui adult sunt atât de mulţi. Apoi este problema alăptatului, mamele se plâng că nu înţeleg când copilul s-a săturat. Dacă după alăptat doarme 2-3 ore înseamnă că s-a săturat. Multe mame trec rapid la laptele praf crezând că este mai bine, în primele şase luni copilul are nevoie de laptele de mamă“, mai explică Lazăr.
Televizorul poate fi o scăpare pentru mamele ocupate care nu au timp să-şi supravegheze odraslele, dar asta nu înseamnă că este o soluţie bună pentru educaţia micuţilor, din contră. Specialiştii condamnă şi grija supradimensionată a unor mame, igiena exgerată sau înfofolirea micuţilor chiar şi atunci când nu este cazul. Cei mai buni psihologi din România enumeră câteva greşeli de care trebuie să ne ferim în relaţia cu cei mici.

Citeste mai mult: adev.ro/mk0mgi
Televizorul poate fi o scăpare pentru mamele ocupate care nu au timp să-şi supravegheze odraslele, dar asta nu înseamnă că este o soluţie bună pentru educaţia micuţilor, din contră. Specialiştii condamnă şi grija supradimensionată a unor mame, igiena exgerată sau înfofolirea micuţilor chiar şi atunci când nu este cazul. Cei mai buni psihologi din România enumeră câteva greşeli de care trebuie să ne ferim în relaţia cu cei mici.

Citeste mai mult: adev.ro/mk0mgi
Televizorul poate fi o scăpare pentru mamele ocupate care nu au timp să-şi supravegheze odraslele, dar asta nu înseamnă că este o soluţie bună pentru educaţia micuţilor, din contră. Specialiştii condamnă şi grija supradimensionată a unor mame, igiena exgerată sau înfofolirea micuţilor chiar şi atunci când nu este cazul. Cei mai buni psihologi din România enumeră câteva greşeli de care trebuie să ne ferim în relaţia cu cei mici.

Citeste mai mult: adev.ro/mk0mgi

2 comentarii:

INCERTITUDINI spunea...

Foarte interesant articol! păcat că îl citesc prea puțini dintre cei care ar trebui să învețe..

Crengu spunea...

D-na Gina, speranta moare ultima! Bine ati revenit!

 
FREE BLOGGER TEMPLATE BY DESIGNER BLOGS