Cu seninul în suflet şi amintirile de mână

15 mai 2013

Şi sunt momente şi chiar şi zile în care ţi-e dor să te plimbi hai-hui, să descoperi locuri, oameni, să stai cu faţa la soare şi să cauţi forme pe cer, să te gândeşti la nimic şi la orice, să-ţi umbli desculţ/ă prin inimă, prin minte, prin suflet... Apoi să iei o gură de apă rece şi să faci un popas la umbra unui pom. Căci, nu-i aşa, cine ştie câte îţi poate povesti şi câte ai putea afla din rădăcinile sale, sau din flori, sau din vântul ce-l răcoreşte agale... Iar când te întorci în locuri în care n-ai mai fost de mult sau, poate, niciodată, brusc aducerile-aminte au parfum de salcâm, de tinereţe, de... timp!

            E ciudat şi frumos totodată când te gândeşti câte poate păstra omul în adâncuri şi cât de multe încă poate aduna! Şi ce paradox: oricât de multe ai reuşi să cuprinzi, ajungi să-ţi dai seama că sigur mai e ceva de scos de iveală, de pus pe rană sau ca zâmbet pe chip.

"Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamnne, toate cu înţelepciune le-ai făcut!" (Psalmul 103)

4 comentarii:

Tina spunea...

Minunata descriere draga mea. Absolut superb, mi-ai facut dor de casa, apa rece de izvor si miros de salcam... Te imbratisez.

coco spunea...

mie tot timpul mi-e dor de plimbari :)

Tina spunea...

Te invit pe blogul meu sa servim fructe proaspete in semn de apreciere. Nu-i nevoie, daca nu poti, sa continui jocul, dar vroiam sa stii ca esti acolo printre favoriti.
P.S. Scuza-ma ca n-am participat la leapsa ta acum ceva timp, dar nu stiam cu ce se mananca si nici nu aveam pe nimeni in blogroll.
O seara frumoasa iti doresc!

INCERTITUDINI spunea...

De curând,eu m-am plimbat su suflet cu tot în niște locuri minunate!

O zi frumoasă îți doresc, Crenguța!

 
FREE BLOGGER TEMPLATE BY DESIGNER BLOGS