Cu seninul în suflet şi amintirile de mână

15 mai 2013

Şi sunt momente şi chiar şi zile în care ţi-e dor să te plimbi hai-hui, să descoperi locuri, oameni, să stai cu faţa la soare şi să cauţi forme pe cer, să te gândeşti la nimic şi la orice, să-ţi umbli desculţ/ă prin inimă, prin minte, prin suflet... Apoi să iei o gură de apă rece şi să faci un popas la umbra unui pom. Căci, nu-i aşa, cine ştie câte îţi poate povesti şi câte ai putea afla din rădăcinile sale, sau din flori, sau din vântul ce-l răcoreşte agale... Iar când te întorci în locuri în care n-ai mai fost de mult sau, poate, niciodată, brusc aducerile-aminte au parfum de salcâm, de tinereţe, de... timp!

            E ciudat şi frumos totodată când te gândeşti câte poate păstra omul în adâncuri şi cât de multe încă poate aduna! Şi ce paradox: oricât de multe ai reuşi să cuprinzi, ajungi să-ţi dai seama că sigur mai e ceva de scos de iveală, de pus pe rană sau ca zâmbet pe chip.

"Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamnne, toate cu înţelepciune le-ai făcut!" (Psalmul 103)

Copil la ţară

Nu ştii (un altfel de Hristos a înviat!)

7 mai 2013

... ce înseamnă să creşti un copil până când ai unul. Pentru că nu sunt toţi la fel şi ce a funcţionat în cazul unuia, nu e musai să fie valabil şi pentru altul. Pentru că oricât de multe ai citi, copiii nu se cresc după cărţi. Şi pentru că uneori ai nevoie (de curaj) să-ţi dai seama că îţi trebuie ajutor. Dar ar fi bine să ai şi cui să-l ceri.

Nu ştii ce înseamnă să nu mai ai fraţi/ surori/ bunici/ prieteni/ soţi/ soţii până când, din diverse motive, nu-i mai ai sau relaţiile dintre voi s-au răcit. Uneori "târziu" poate fi "prea târziu" pentru regrete, în faţa unui mormânt degeaba mai spui "Iartă-mă!" sau "Îmi pare rău!"

Nu ştii cât de mult înseamnă ploaia până când treci prin arşiţă, la fel cum nu ştii cât te pot ajuta lacrimile până când le verşi.

Nu ştii cât bine poate face un zâmbet, o vorbă bună, un sfat, o îmbrăţişare, un mesaj, un apel telefonic până când ai nevoie de ele şi nu are cine să ţi le ofere.

Nu ştii să apreciezi dragostea, sănătatea, viaţa, credinţa, rugăciunea, liniştea, răbdarea, seninul până când rămâi fără ele.

Nu ştii dacă o decizie a fost bună până te loveşti de consecinţe. Pozitive sau... nu.

Nu ştii că ai nevoie de Dumnezeu decât atunci când îţi dai seama că eşti prea mic să reuşeşti ceva mare.
 
FREE BLOGGER TEMPLATE BY DESIGNER BLOGS