Amintiri din viitor: Astăzi, 1+ 6 nu fac 7

27 martie 2013

Şi după acest timp petrecut împreună, despre ce-aş putea să-ţi scriu? Poate despre cum a trecut vremea şi noi odată cu ea, despre cum ai crescut văzând cu ochii, de parcă n-ai fost nicicând o mână de om, despre cum adormeai imediat cum treceam pragul când ieşeam afară... despre ochii tăi mari şi luminoşi şi zâmbetul larg, cu gingiile la vedere... despre felul tău de-a pronunţa cuvintele, despre bucuria de pe chip când te lăsăm să ne ajuţi şi să ne arăţi că eşti mare şi poţi...  despre cât de curios, ambiţios şi independent eşti, dar atât de dependent de noi... dacă lumea asta n-ar fi decât o fâşie imensă de pământ, cu animale, păsări, flori şi copaci, ai străbate-o pe toată, în lung şi în lat, alergând, râzând, descoperind...


copilăreşte cu toată fiinţa ta! prea repede va trece timpul şi fără de veste vei deveni  
om mare...

O dată într-un an

Premiuuu

19 martie 2013

 Primul meu premiu în cinci ani de blogging.

1. Numeşte şi mulţumeşte persoanei blogului care ţi-a dat premiul.
Ioana, în sfârşit am reuşit. :D Mulţumesc pentru premiu şi pentru leapsă.

2. Scrie 11 lucruri despre tine, că dacă tot ne-am împrietenit prin intermediul blogului, trebuie să ne ştim mai bine, nu?

11 ? "Doar" atât? Pfff !

1) n-am fost, nu sunt şi nu voi fi vreodată pe Facebook;
    îmi place să 2) scriu
                        3) citesc
                        4) mă plimb
                        5) mă dau în leagăn (şi acum am scuza perfectă să fac asta :D)
                        6) călătoresc;
7) urăsc dezumanizarea, ipocrizia, indiferenţa, că timpul nu mai are răbdare, că ne pierdem adesea în lucruri fără importanţă, că renunţăm prea uşor la Dumnezeu, la prieteni, la soţi şi soţii, la părinţi/ bunici/ copii, la valori şi principii…
8) există un singur loc în lumea asta unde îmi reîncarc (de fiecare dată când ajung acolo) bateriile, unde mă adun şi mă simt acasă, iar acest loc nu e acasă;
9) există un singur om care-mi pune în faţă, ca într-o oglindă, toate defectele, toate calităţile şi toate strădaniile, îl cheamă Matei şi în curând va împlini un an şi jumătate;
10) am cel mai bun antrenor de fitness, aerobic şi alte sporturi laolaltă şi l-am amintit mai sus :)) ;
11) visez la un balansoar şi-o căsuţă la ţară.

3. Răspunde la întrebările adresate de cel care te-a nominalizat şi formulează un set nou de 11 întrebări pentru cei pe care îi nominalizezi :

1. De ce scrii pe blog?
     De ce să nu scriu, dacă tot l-am făcut ? :p Scriu pentru că nu pot trăi/ face altfel.

2. Dacă ai blog cu temă, postările tale respectă strict tema enunţată?
      Nu am un blog cu temă, aşa că aici am scăpat ieftin. :D
3. Câte bloguri ai, și dacă ai mai multe, care sunt motivele pentru care le-ai ”separat”?
     Am două bloguri, unul pentru fotografii şi altul pentru cuvinte. Mi s-a părut că unele dintre imaginile surprinse de mine îşi merită locul lor.

4. Clasica ”unde te vezi peste 5 ani”
       Tot prin Bucureşti, cu un copil care se va pregăti să meargă la şcoală, probabil că unul de grădi şi poate că altul va fi pe drum (cine ştie ? eu sigur nu, dar nici nu-mi displace ideea), cu un job (habar n-am care, dar sigur nu în domeniul în care mi-ar plăcea).

5. Îţi plac lepşele? De ce?
     Da, pentru că sunt haioase şi îmi pun mintea la contribuţie (cum ar fi asta, pentru care a trebuit să concep alte 11 intrebări).

6. Cât de mult din tine expui de fapt pe blog?
    Nu atât de mult cât să transform blogul într-un jurnal, dar nici atât de puţin încât să fie impersonal.

7. Ce calităţi cauţi la autor atunci când te decizi să urmăreşti blogul cuiva?
     Mă interesează conţinutul, nu neapărat autorul sau autoarea.

8. Cum priveşti din punct de vedere calitativ informaţiile de pe alte bloguri? Le consideri serioase, le preiei ca atare, le mai verifici cu alte surse?
      Dacă sunt bloguri tematice, sigur mai verific informaţia cel puţin din încă două surse. Dacă sunt bloguri personale, le iau ca atare, cum să mă îndoiesc de experienţele şi sentimentele cuiva ?

9. Cum vă place să vă petreceţi timpul liber, în ideea că îl aveţi?
     În funcţie de ora la care am puţin timp liber, fie stau pe net, fie citesc o carte, ascult muzică sau stau, pur şi simplu.

10. Cum vă relaxați în general?
     În general ? Am cam uitat cum e cu generalul ăsta. :)) Cam cum am scris mai sus. Sau la o cumpărătură, două şi cinci minute de masaj pe scaunele minune din hipermarketuri. :p
     
11. V-aţi lua un animal de casă (dacă nu cumva aveţi deja unul). Ce fel de animal şi de ce?
       Nu am şi nu mi-aş lua. Îmi plac animalele, dar consider că locul lor este într-o curte, nu într-o cutie de chibrituri.
      
       Cele 11 ale mele:
1. Nume, prenume, oraşul de baştină şi cel în care locuiţi acum
2. De cât timp aveţi blog şi ce v-a determinat să vă faceţi unul ?
3. Ce loc ocupă blogul printre priorităţile dvs. ?
4. Aveţi regrete şi dacă da şi se poate şti, care este cel mai mare de până acum ?
5. Care a fost cea mai mare provocare cu care v-aţi confruntat ?
6. Dar cea mai mare dezamăgire ?
7. Ce valori vreţi să-i/le transmiteţi copilului/copiilor sau i-aţi/ le-aţi transmis deja ?
8. Există ceva la care nu aţi putea renunţa vreodată ?
9. Care este cea mai frumoasă amintire din copilărie ?
10. Dar cel mai drag chip ?
11. Care este ultima carte citită şi cea mai faină învăţătură pe care aţi desprins-o din cărţi ?

4. Nominalizează 9 blogăriţe pe care le admiri şi care au mai puţin de 200 de followers şi premiază-le .

Admir mai mult de 9 blogăriţe şi asta nu ţine de numărul de followers, însă unele nu au mai dat de mult vreun semn pe blog. Aşa că blogăriţele mele sunt :

Adelina
D-na Gina
Ema
Letiţia
Liliana
Maria Mirabela
Sandrina
Simona
Tina

5. Anunţă-le de acest aspect pe pagina lor   

Ia-mă încetişor…



Dacă aş fi avut un frate

Dincolo de cuvinte

Efectele micului ecran asupra minţii copilului (I)

5 martie 2013

foto: Internet
"          În urmă cu cinci ani am cunoscut un tânăr american care mi-a fost coleg la un curs de specializare pe care l-am urmat în străinătate. Împrietenindu-ne, am petrecut mult timp împreună povestind despre viaţa noastră de până atunci. Cel mai mult m-a impresionat viaţa fratelui său, Michael, asupra căreia reveneam adesea în discuţiile noastre.Voi reproduce pe scurt povestea lui Michael, renunţând la dialogurile care s-au purtat atunci între mine şi prietenul meu John, pentru a scurta povestirea.
             Când avea 10 ani – povestea el -părinţii lor s-au despărţit. El a rămas cu tatăl lui, iar fratele său,care avea atunci numai 2 ani, a fost luat de mama sa. Însă mamei sale nu îi mai rămanea aproape deloc timp să se ocupe de el, căci îşi petrecea întreaga zi la serviciu, şi astfel a fost nevoită să angajeze o bonă care să stea cu Michael. Aceasta însă îl lăsa pe fratele lui John să stea ceasuri întregi în faţa televizorului.Aceasta era o activitate care lui îi făcea foarte mare plăcere, iar bonei îi convenea, neavând astfel deloc de furcă cu el. Mama cunoştea aceasta, însă era multumiţă, crezând că astfel el va învăţa o mulţime de lucruri, pe care nimeni altcineva nu ar avea timpul să i le spună. Michael devenea însă din ce în ce mai agitat şi obraznic cu toţi cei din jur, inclusiv cu mama sa. Ea nu putea să-i refuze nici o plăcere, ca o compensaţie la timpul pe care nu putea să i-l acorde. Michael era un copil inteligent, astfel că în primii ani de şcoală se părea că nu va avea probleme la învăţătură. Dar încă de pe atunci se observa la el o anumită hiperactivitate şi neatenţie.
             Mai târziu aceste fenomene s-au accentuat. După clasa a IV-a a început să înveţe din ce în ce mai prost, devenind un elev problemă. Nu putea sta locului, nu se putea concentra la ore, era permanent distrat, extrem de irascibil şi certăreţ, deşi avea un suflet foarte bun. Mama a început să-l ducă la doctori, pentru ca în final să constate că suferă de ADHD (deficit de atenţie cu hiperactivitate). Pentru ca să poată sta liniştit în clasă, lui Michael i s-a dat să ia ritalin, un sedativ care se administrează foarte multor copii în America. Acasă era destul de liniştit când se uita la televizor sau când se juca pe calcu lator, dar în rest avea un comportament imposibil. Mai cu seamă când nu i se făcea pe plac devenea extrem de irascibil şi agresiv. După televizor au urmat jocurile pe calculator, care îi ocupau cea mai mare parte a timpului liber, iar apoi Internetul. Cum venea de la şcoală, se aşeza la calculator, uitand chiar şi să mai mănânce. Doctorii au insistat mult pe lângă mama sa să nu-l mai lase atât de mult în faţa ecranului, însă ea nu se putea opune. Era suficient să se deschidă discutia pentru ca Michael să facă o adeverată criză de nervi şi să devină violent.
              Cu mare dificultate a reuşit să termine şcoala, prieteni nu prea avea, iar cu fetele întâmpina multe probleme, în principal din pricină că s-a îngrăşat foarte mult şi de aceea se simţea complexat. De asemenea, se pare că privitul la imagini de pe site-urile erotice de pe Internet i-a produs un dezechilibru atât psihologic, cât şi organic, căci nu mai poate întreţine relaţii sexuale normale cu o fată. Acum are 30 de ani (la începutul anului 2002) şi stă acasă. A încercat de mai multe ori să se angajeze, dar nu rezistă mai mult de câteva zile. Este extrem de neliniştit şi distrat, nu are putere să se motiveze şi să se concentreze la munca pe care o are de făcut, nu poate asculta şi îndeplini ceea ce i se spune, deşi la prima vedere pare o persoană normală. Mama sa este disperată, fiindcă îşi dă seama că nu este bun de nimic şi nu ştie ce o să facă în viaţă după ce nu o să mai fie ea. În afară de a sta pe Internet, a mânca şi a bea nu-i mai place să facă nimic altceva. Odată mi-a spus că nu-i mai vine să părăsească lumea virtuală, că lumea reală îl plictiseşte şi îl oboseşte grozav."

(din nota cărţii cu acelaşi titlu, autori Virgiliu Gheorghe, Nicoleta Criveanu,Andrei Drăgulinescu; Bucureşti: Prodromos, 2007)
 
FREE BLOGGER TEMPLATE BY DESIGNER BLOGS