Niciodată

10 decembrie 2012

prima ninsoare nu mi-a căzut atât de grea pe suflet ca acum.




*****

Nu există dragoste mai falsă decât aceea care nu ştie să accepte imperfecţiunea, neputinţa, durerea...

*****

Cândva încercam să conving pe cineva să-şi ierte mama pentru că nu-i mai dăduse un semn de viaţă de foarte mulţi ani. Era de mult om mare, poate că nu mai avea nevoie de ea, dar avea nevoie să ştie de ce a plecat lasându-şi în urmă copilul. Să o ierte pentru că îi dăduse viaţă... Însă de-abia acum înţeleg: să dai naştere unui pui de om nu te face în mod automat mamă, e nevoie de mult mai mult. Dar nimic nu e niciodată simplu, doar pare. Iar dacă e complicat, sunt şanse să devină şi mai complicat. Pentru că suntem oameni, nu dumnezei. Pentru că n-am învăţat să avem spirit de sacrificiu, să ne gândim întâi la cel de lângă noi, să încercăm să înţelegem, să simţim, să ne pese cu adevărat, să (ne) dăruim...

6 comentarii:

INCERTITUDINI spunea...

Complicat este, chiar foarte complicat, nu știu dacă iubirea se învață, chiar nu pot să spun.
Între mamă și copil există ceva dincolo de voință, nu-ți impui să iubești, vine din interior, este o legătură tainică, de asta iertăm .
Vorbesc din ipostaza de mamă, dar și de fiică.Am fost fata tatei, am pierdut-o întâi pe mama. Mi-am dat seama cu adevărat ce însemna ea pentru mine după ce n-am mai avut-o.Mi-am făcut din ea o icoană.
Când l-am pierdut pe tata a fost altfel, trecuseră șapte ani, eram mamă, urma să -mi vină pe lume celălalt fiu, am trecut mai ușor.

Ca mamă, am simțit pentru fiecare copil aceeași legătură extraordinară- când cineva mi l-a lovit pe cel mare cu o piatră într-un dinte, credeam că-l sfâșii. Bine că nu l-am prins.

Pe cel mic mi l-a lovit mecanicul școlii, am plecat după el, se înnoptase..
Suntem diferiți, simțim diferit. Aș vrea să pot să-ți răspund la întrebările pe care ți le pui.

Ema spunea...

Din pacate asa ceva nu se poate nici uita si nici ierta.S-a dovedit ca ceea ce pentru unii inseamna DAR DIVIN pentru altii inseamna sacrificiu sau mult mai rau de atat,o pacoste!Din nefericire,exista si astfel de mame...si DA,ai zis bine:'' să dai naştere unui pui de om nu te face în mod automat mamă, e nevoie de mult mai mult''


PS:Pupa puiutul tau dulce iar pe tine te imbratisez cu mare drag!

Ioana spunea...

Eu una urasc cuvantul sacrificiu, mai ales "de sine", raportat la copil. In special daca e vorba de un copil mult dorit si asteptat. Desi e greu, si uneori ajungi cu resursele mamesti la limita.

In ceea ce priveste iertarea... fiecare cu ale lui. Nu putem sti ce e in sufletul celorlalti. Plus ca ar trebui ca acela (sau aceea) ce s-ar cere iertat(a) sa cauta activ aceasta iertare. Poate chiar ar obtine-o.

Pastreaza-ti optimismul, puiul tau are nevoie de el :). O zi frumoasa iti doresc.

Crengu spunea...

@D-na Gina-E suficient ca incercati, printre randuri poate gasesc ceea ce caut. :) Daca nu, toate la momentul potrivit. Pana acum nu mi s-a intamplat sa raman fara raspunsuri!

Crengu spunea...

@Ema-Din pacate, nu putem sti ce e in mintea si sufletul oamenilor, prin ce probleme/suferinte/drame trec de nu se pot bucura de copilul lor. Cat despre uitare si iertare, cred ca se poate uita, se poate ierta, e nevoie si de asta la un moment dat, nu stiu daca se poate trai mereu cu intrebarea "de ce?" sau "ce-ar fi fost daca?"

Pup piticul, returnez imbratisarea, cu o conditie: sa o pupi si tu pe Alina. Sper ca e bine!

Crengu spunea...

@Ioana-Multumesc! :) E frumoasa, am iesit la zapada acum cateva ore, ne-am facut de cap. :))

 
FREE BLOGGER TEMPLATE BY DESIGNER BLOGS