Ne merităm soarta!

15 octombrie 2012

Vreţi respect, încredere, dragoste, prietenie, zâmbete? Nimic mai simplu: oferiţi-le! Vreţi un oraş şi-o ţară mai curate? Păstraţi-le! Vă doriţi valori, principii? Protejaţi-le! Vreţi să aveţi o bătrâneţe liniştită? Aveţi grijă de cei mai în vârstă ai voştri! Priviţi în jur: oamenii, animalele, plantele, lucrurile, păsările, copiii, cerul, soarele, copacii şi nu numai. Priviţi parcurile în care se joacă cei mai mici dintre noi. V-ar plăcea să nu fie niciun fel de gunoi pe jos? Atunci nu staţi pe bănci, ronţăind seminţe şi aruncând cojile sau alte mizerii pe unde puteţi şi nu fumaţi şi apoi lăsaţi mucurile aiurea! Aveţi maşini? Foarte bine. Nu parcaţi unde nimeriţi, pe motiv că nu aveţi locuri special amenajate! S-ar putea să blocaţi drumul unei mămici care plimbă un bebeluş într-un cărucior sau unei persoane cu handicap locomotor, care se deplasează cu cârje, cadru sau căruţ cu rotile. Dacă vă place să traversaţi pe trecerea pentru pietoni, să ştiţi că şi alţii îşi doresc acelaşi lucru, dar uneori automobilele staţionează fix pe jumătate din zebră. Avem transport în comun şi locuri rezervate unor categorii de oameni, ştiţi care sunt acelea, nu le ocupaţi când nu e cazul!

Ce ţie nu-ţi place altuia nu-i face! Ar putea fi un început bun, dacă ne dorim ca lucrurile în ţara asta să fie aşa cum trebuie! 

Pentru că eu una m-am săturat să fac slalom cu căruciorul printre maşini parcate aiurea şi am obosit să tot duc la gunoi mucurile de ţigară pe care copilul le adună de prin parcuri (căci, deh, e mic şi toate nimicurile i se par interesante). Mai nou trebuie să învăţ să merg privind în sus, căci nu se ştie de la ce etaj al cărui bloc cineva-şi aruncă resturile de nicotină ambalată şi nestinsă. Pentru că, da, mi s-a întâmplat în această dup-amiază: un muc de ţigară, aprins, a trecut razant pe lângă mine. Şi m-am uitat spre geamuri şi balcoane, încercând să ghicesc făptaşul care nu s-a gândit că putea nimeri copilul. Lăsaţi refrenul "Las-o, bă, că merge aşa!" Nu merge! Vine un moment când te saturi şi te întrebi de ce n-ai plecat când ai avut ocazia, pentru că uite în ce ţară trăieşti! Da, dar ţara asta înseamnă mai ales oamenii din ea. Cu ei începe şi se termină totul. Revin şi spun: ce vouă nu vă place, nu faceţi altora! Poate pare mult, dar e atât de simplu şi de uşor! 

Schimbarea începe cu fiecare dintre noi!

2 comentarii:

INCERTITUDINI spunea...

Îți înțeleg revolta.
Cum se face, însă,că, de când mă știu, la lecția despre ce trebuie să facem, lipsesc tot..chiulangii în toate.
Când eram elevă, diriginta își vărsa focul pe..ai înțeles, cei prezenți.
Când am ajuns profesoară, la ședințele cu părinții, rar venea câte unul dintre cei ai căror copii creau probleme.
Locuiesc la bloc- sunt două băncuțe- le-au tocit, le-au rupt, pur și simplu, ar fi în stare să doarmă
acolo, să foarfece pe toată lumea. Mai zic, mai transmit ceva..o vorbă.
Ți-ai găsit, să priceapă?
Dacă îndrăznești să faci o cât de mică observație- de ce trântești ușa, că uite, ai spart geamul, de ce pui pietre în aceeași ușă, că se va strica interfonul, sar „tipele „, de te duci învârtindu-te.
În Trivale, s-au pus băncuțe noi, lustruite, frumoase.Au apărut , imediat, dar chiar imediat, grămezi de coji.
Spune și tu-cum schimbi lucrurile?

Crengu spunea...

Cu aceeasi incapatanare cu care ei fac lucrurile aiurea! Nu stiu ce sa mai spun si cum, tot incerc, de cand cu blogul...

Cu usa de la intrare am si eu o experienta, dar poate o voi povesti cu alta ocazie!

 
FREE BLOGGER TEMPLATE BY DESIGNER BLOGS