Pentru că nu mă pot abţine!

27 iunie 2012

Dacă vara asta nu (prea) dorm, dansez! Şi mă dau în leagăn, pe tobogan, alerg, (re) învăţ să mă mir, mă bucur de soare, de viaţă, de vântul din plete şi visez cu ochii deschişi.


Voi, îndrăzniţi să vă lăsaţi purtaţi de ritm?


Amintiri din viitor: Nouă

Se spune că unei femei îi trebuie nouă luni pentru a deveni mamă şi alte nouă pentru a redeveni femeie. Dar unui copil cât îi trebuie ca să înveţe să fie copilul acelei femei?

Câteodată şăd şi cuget

21 iunie 2012

Oare ce doare mai tare: singurătatea, sub orice formă ar fi ea sau indiferenţa, nepăsarea?

*****

Limba română, este, totuşi, una cu un vocabular limitat. Altfel nu-mi explic de ce tocmai cuvântul care m-ar descrie cel mai bine astăzi lipseşte din dicţionar. Sau poate nu-l găsesc eu...

*****

Pe principiul "Cu ce m-am ales în viaţă?" mă gândesc uneori nu la ce-am avut şi ce-am pierdut/câştigat eu, ci la cât s-au folosit sau nu alţii din faptul că exist/am existat în viaţa lor, fie doar şi pentru câteva minute... Căci dacă nu las sau nu am lăsat nimic bun altora, dacă nu am produs niciun efect pozitiv în mintea, sufletul sau comportamentul lor, poate că e momentul să-mi trag o scuturătură zdravănă şi să mai schimb ceva, pe ici, pe colo, prin punctele esenţiale, ca să citez din clasici...

*****

Da, multe-mi trec pe dinainte, şi prin suflet, şi prin minte... şăd rar în ultima vreme, dar cuget des, de asta nu scap, deşi tare bine mi-ar prinde o pauză de la gânduri... şi de la simţuri; să nu mai simtă inima, ca să nu mai aibă mintea ce rumega... Să închid ochii, cu faţa la cer şi să nu aud nimic altceva decât trilul păsărelelor, să simt doar adierea vântului şi mirosul de iarbă proaspăt cosită... Şi-apoi să mă ridic de parcă aş fi şezut o veşnicie, să trag aer în piept şi să mă urnesc, aşa, cu bateriile încărcate, spre zilele ce vor urma...

Cine poate şti?

19 iunie 2012

Timpul, viaţa, Dumnezeu... cern orgolii, suflete, prietenii...

*****

Tot aud că nu mai sunt copiii/tinerii cum erau altădată. Dar ce, părinţii/bunicii mai sunt la fel?

*****

Cine poate şti
De unde vine vara
Şi încotro se duce
Cântând
Caravana ei verde şi aurie?
Unii zic c-ar veni
Din pământ,
Că-şi trage povara,
Fierbinte şi dulce,
Din bostănărie,
Că se naşte în pepenii verzi,
În miezul lor
Strălucitor
Ca un palat
Luminat
De rubine,
Cu pereţi
De porfir şi nestemate
Şi cu pardoseala purpurie.
Tot ce se poate,
Dar mie
Mi-a spus o fetiţă cuminte
Că-şi aduce aminte
Cum vara vine din copilărie,
Şi cum,
În miros de lapte, de fân şi de fum,
Alunecă de-aici,
Trasă de fluturi, de buburuze şi de furnici,
Înspre bunici.

(Ana Blandiana - "Cine poate şti")


"Vara vine din copilărie"... cât de simplu, de frumos şi de adevărat! Copii fiind ştiam să ne bucurăm de orice, oricât de cald sau de frig ar fi fost afară, oricât de bine sau de rău ar fi mers economia, indiferent cine ar fi fost preşedinte sau câte culori ar fi avut partidele politice. Ce s-a întâmplat de ne-am pierdut? Cum de ne-am schimbat atât de mult încât abia dacă mai ştim că avem un cer deasupra noastră, în albastrul căruia ne-am putea pierde privirea? Ne grăbim şi nici noi nu ştim exact spre ce. Strângem comori şi n-avem idee pentru cine. Atâtea case umplu asfaltul... zac goale între garduri înalte şi gânduri măreţe...


Biete suflete pustii!

Sfatul zilei

Mi-e dor să zbor...

 
FREE BLOGGER TEMPLATE BY DESIGNER BLOGS