Hai-hui prin inimă şi minte

6 martie 2012

Ei bine, astăzi se împlinesc patru ani de când mi-am făcut blog pe blogspot. Înainte avusesem unul pe yahoo şi apoi o perioadă am fost colaboratoarea lui Adrian Vlasă. De curând am recitit pe la el câte ceva din ce scriam atunci şi mi-am amintit cum eram, cum gândeam...

Aşa cum spuneam, se împlinesc 4 ani. Scriam des la început, din pasiune, pentru puterea cuvintelor, despre multe. Cu timpul am scris tot mai rar, tot din pasiune, dar despre mai puţine.Am învăţat atât cât am putut, nu ştiu dacă mult sau puţin, cum nu ştiu nici dacă cei care m-au citit au rămas cu ceva de la mine. Încă mai cred în puterea cuvintelor. Aşternute - pe o coală albă, de hârtie sau pe una virtuală - sau rostite, au o forţă imensă. Cam ca în povestea dintr-un articol pe care l-am citit de curând.

Poate că într-un viitor nu foarte îndepărtat voi renunţa să mai scriu pe aici. Din... multe motive. Cel mai important? Oricât m-am străduit, nu (cred că) am învăţat să folosesc aşa cum ar trebui puterea de care vorbeam mai sus. Şi atâta timp cât ajung să mă plafonez, iar scopul blogului (şi-al meu, până la urmă) ajunge să se reducă la zero, orice alt efort e în zadar. Poate. Până la acel moment, însă, va trebui să mă mai suportaţi puţin.


La mulţi ani, blog!?!

5 comentarii:

INCERTITUDINI spunea...

La mulți ani amândurora- ție, pentru că blogul tău ivit primăvara înflorește, lui, pentru că îți este fidel!
Te citesc cu drag! De ce să renunți? Și cum de te-ai gândit la plafonare? Ar trebui să uiți cuvântul, eu nu-l folosesc nicicum, pentru nimeni.


Trebuia să vin cu un buchețel de ghiocei- adevărați, culeși din pădure, dar m-am dat cu treburile și n-am ieșit.
Sigur mă țin de promisiune!

Crengu spunea...

Multumesc frumos pt urari, pt incredere, pt ca ma cititi, pt... tot! :)

Renuntarea va veni, la un moment dat, e inevitabil. Sunt prea multe in favoarea ei. Plafonarea... o simt de ceva timp, oricum as da-o, ma intorc la aceleasi subiecte, la acelasi stil, nu ma mai pot ascunde pe dupa visin, ca sa zic asa.

Vom vedea ce mai aduc vremurile! :)

Ema spunea...

La multi ani,blog!
O spun din tot sufletul.Desi ziua de 6 martie va fi mereu una trista pentru mine(s-a stins unchiul Lici),imi doresc sa vin de fiecare data aici,la tine,si sa citesc!Sa te citesc!

Crengu spunea...

Ema, am citit si-am tot recitit, parca refuzand sa inteleg... Imi pare rau! Dumnezeu sa-l ierte!

O imbratisare virtuala nu-i la fel ca una reala, dar stiu ca n-o vei refuza!

Ema spunea...

Multumesc Crenguta!
Stiu ca esti cu gandul alaturi de mine si asta insemmna mult!
Dumnezeu sa-l odihneasca!

 
FREE BLOGGER TEMPLATE BY DESIGNER BLOGS