Ce faci?

20 martie 2012

Uneori, oricât de mare ţi-ar fi o bucurie, parcă nu găseşti puterea să o savurezi. Şi vine clipa când în sfârşit poţi să-ţi recapeţi răsuflarea din iureşul vieţii şi realizezi câte ai pierdut de fapt. Mai ai cum să recuperezi? Dacă-ţi doreşti cu adevărat, dacă te străduieşti, dacă nu pierzi timpul lamentându-te că ai fi putut să faci asta şi asta şi pe cealaltă.

Şi câteodată îţi lipsesc cuvintele. Pur şi simplu nu vor să se aşeze cuminţi unde vrei tu să le pui. Aşa că stau acolo-n suflet şi dospesc. Îşi mai schimbă ordinea, înţelesul, forma, dar păstrează mesajul. Până la momentul potrivit, când în sfârşit te opreşti să le asculţi. De-abia atunci parcă-şi găsesc şi ele rostul.

Dar ce te faci cu gesturile acelea mărunte care ar putea spune mai mult decât toate literele, dar care rămân şi ele suspendate undeva, de-a curmezişul fiinţei? Adesea dor atât, atât de tare...

2 comentarii:

INCERTITUDINI spunea...

Cred că gesturile- mici sau mari, gândite și, mai ales, spontane, vorbesc prin ele însele.
Lasă urme- adânci, firave, aparente..ce să faci? mergi mai departe, nimic din ce se întâmplă nu se reia.
Poate că de asta există- carpe diem!
O zi frumoasă îți doresc!

Ioana spunea...

La multe luni fericite, chiar daca putin mai tarziu decat aniversarea in sine :). Si la multi dinti rapizi, nedurerosi, ca de-acuma incepe vremea lor.

 
FREE BLOGGER TEMPLATE BY DESIGNER BLOGS