Ar trebui

29 martie 2012

Astăzi aş scrie, dar nu pot...
Vă las, în schimb, cu nişte versuri de-ale Anei Blandiana:


Ar trebui să ne naştem bătrâni,
Să venim înţelepţi,
Să fim în stare de-a hotărî soarta noastră în lume,
Să ştim din răscrucea primară ce drumuri pornesc
Şi iresponsabil să fie doar dorul de-a merge.
Apoi să ne facem mai tineri, mai tineri, mergând,
Maturi şi puternici s-ajungem la poarta creaţiei,
Să trecem de ea şi-n iubire intrând adolescenţi,
Să fim copii la naşterea fiilor noştri.
Oricum ei ar fi atunci mai bătrâni decât noi,
Ne-ar învăţa să vorbim, ne-ar legăna să dormim,
Noi am dispărea tot mai mult, devenind tot mai mici,
Cât bobul de strugure, cât bobul de mazăre, cât bobul de grâu...

Ce faci?

20 martie 2012

Uneori, oricât de mare ţi-ar fi o bucurie, parcă nu găseşti puterea să o savurezi. Şi vine clipa când în sfârşit poţi să-ţi recapeţi răsuflarea din iureşul vieţii şi realizezi câte ai pierdut de fapt. Mai ai cum să recuperezi? Dacă-ţi doreşti cu adevărat, dacă te străduieşti, dacă nu pierzi timpul lamentându-te că ai fi putut să faci asta şi asta şi pe cealaltă.

Şi câteodată îţi lipsesc cuvintele. Pur şi simplu nu vor să se aşeze cuminţi unde vrei tu să le pui. Aşa că stau acolo-n suflet şi dospesc. Îşi mai schimbă ordinea, înţelesul, forma, dar păstrează mesajul. Până la momentul potrivit, când în sfârşit te opreşti să le asculţi. De-abia atunci parcă-şi găsesc şi ele rostul.

Dar ce te faci cu gesturile acelea mărunte care ar putea spune mai mult decât toate literele, dar care rămân şi ele suspendate undeva, de-a curmezişul fiinţei? Adesea dor atât, atât de tare...

Pentru că

19 martie 2012

nu am fost la niciunul dintre cele două concerte ale ei de la Sala Palatului, deşi, da, tare mi-aş fi dorit



şi pentru că pe ei îi voi asculta, în mare parte, astăzi.




Se anunţă o săptămână a contrastelor!

Cu ce rămâi?

15 martie 2012

Cui să-i spui şi cine să-nţeleagă? Uneori, nu ai cui, nu are cine. Şi tot ce poţi să faci e să le strângi pe toate într-un colţ de suflet: neputinţele, nerăbdările, plânsetele înnăbuşite, îmbrăţişările pe care nu le dai şi cele pe care nu le primeşti, disperările, renunţările, impresiile acelea că tu nu poţi, tu nu eşti în stare, ţie nu-ţi iese nimic aşa cum ar trebui, nemulţumirile, frustrările, instinctul acela pe care ar trebui să-l asculţi, dar nu ai cum, neîncrederea şi câte şi mai câte. Să le strângi pentru ca într-o bună zi să reuşeşti să faci ceva cu ele, să le transformi în ceea ce ar fi trebuit să fie de la bun început. Să nu renunţi la ceea ce îţi place să faci, să-ţi păstrezi măcar o fărâmă de timp pentru tine, pentru dorinţele, visele, pasiunile tale... Şi, mai presus de orice, să nu renunţi să fii tu. Pentru că în clipa aceea nimic nu mai e cum ai vrea să fie... se prăbuşesc toate precum piesele de domino şi oricât ai vrea să reclădeşti ce-a fost, nu mai are cum să fie la fel... nimic, nici măcar primăvara asta care întârzie, dar despre care ştii că va veni... când toate certitudinile tale nu sunt decât apă de ploaie, când tot ce ai vrea să spui ţi se aşează de-a curmezişul pentru că priveşti la celălalt şi ştii că nu i-ar plăcea să audă ce ai de zis, ce ai strâns în tine atâta timp... să nu răneşti, să nu plictiseşti, să nu te vaiţi, să nu te gândeşti doar la tine... şi totuşi... cui să-i spui şi cine să-nţeleagă? Până la urmă, toate trec, e legea firii... important e cu ce rămâi...

Deci, cu ce rămâi din toate zilele, experienţele, frământările, visele?

Scurte

13 martie 2012

Niciun copil nu-şi aminteşte câte haine a avut sau câte jucării şi de care, dar toţi ştiu dacă se simt sau nu iubiţi (de părinţi, bunici, etc.) Şi atunci când sunt adulţi cu atât mai mult atârnă dragostea de care au avut parte decât toate beneficiile materiale. Căci ce valoare ar avea toate facilităţile puse la dispoziţie de părinţii lor, dacă le-a lipsit afecţiunea, iar sufletul lor a tânjit după ea?

*****

Vine, vine primăvara! O simt cum se joacă de-a v-aţi ascunselea, e prin apropiere şi-abia o aştept cu soarele, cu florile, cu mugurii şi pomii ei înfloriţi! Îmi va fi plină, la fel cum a fost şi iarna ce-a trecut! Ce-i drept, a venit vremea să mă bucur cu toţi porii de fiecare anotimp! Se anunţă aventuri şi activităţi care de care mai interesante!

*****

În ultima perioadă am tot descoperit bloguri şi oameni frumoşi. Aşa că şi-au căpătat o listă aparte pe pagina mea. Dacă sunteţi curioşi, daţi şi voi un click! Din blog în blog multe se pot citi/afla/savura!

*****

Astăzi starea mea se acordează cu interpreţi precum Gigi D'Alessio sau Laura Pausini. Dacă tot e martie şi e luna noastră, doamnelor, domnişoarelor, să ascultăm ce are de spus D'Alessio despre puterea femeilor.

Amintiri din viitor: Ziua mamei

8 martie 2012

Astăzi, cu tine, mă întorc într-un timp din care credeam că-mi amintesc prea puţin...

În fiecare an, în preajma zilei de 8 martie, ziua mamei, făceam fotografii speciale; mai ştiu şi acum senzaţia pe care o aveam încercând să-mi fixez capul în acel capăt de opt, după instrucţiunile fotografului, care garanta că va fi o imagine inedită... inedită, dar cumva la fel şi pentru mămicile colegilor mei... nu pricepeam de ce i-ar putea plăcea mamei o asemenea poză, de fapt nici acum nu ştiu ce credea despre ele. Ştiu doar că an de an, de la grădiniţă şi apoi până la finalul clasei a patra, veneam acasă cu câte una...

Mi-a părut cumva ciudat că mi-a răsărit din memorie tocmai asta, dar am zâmbit gândului că şi tu mi-ai aduce în viitor astfel de cadouri. De altfel, parcă privesc deja prima felicitare făcută de tine pentru mine, mama ta... bucuria care-ţi joacă-n ochi, emoţia de a şti dacă îmi place sau nu, exaltarea la auzul răspunsului... serbarea specifică, poeziile, cântecele, încercările de a le ţine minte, stângăciile... ce momente frumoase! Cum aş putea să nu le savurez din plin, cum aş putea să nu-ţi apreciez eforturile de a-mi pune un zâmbet pe chip într-o astfel de zi ?

"De ziua ta, mămico, în dar ţi-am adus inima..." ... un refren ce părea de mult uitat... mâine îmi va răsuna altfel în suflet!


Umanitar. Măcar citeşte, nu trece nepăsător mai departe!

7 martie 2012

Sunt multe persoane -copii, tineri şi adulţi deopotrivă- care au nevoie de ajutor financiar pentru a putea suporta costurile pe care le presupune lupta pentru sănătate, pentru viaţă. Adesea e prea puţin ceea ce putem face, dar măcar aşa nu rămânem indiferenţi şi cred că şi asta contează. Un strop de la noi, mai mult de la Dumnezeu, pentru că, până la urmă, El are ultimul cuvânt.

Mie mi-a atras atenţia Andlei, un băieţel de doi-nouă (adică de doi ani şi nouă luni), căreia, la începutul lunii februarie, i-a fost descoperită o formaţiune tumoră abdominală ce îi afectează pelvisul şi funcţiile urinare. Pe blogul lui Cabral i-am descoperit pe Sara, Raisa, Iannys şi Alexandru. Dar şi Gabriela şi Răzvan au nevoie de noi.


Haideţi să îi ajutăm aşa cum putem!

Hai-hui prin inimă şi minte

6 martie 2012

Ei bine, astăzi se împlinesc patru ani de când mi-am făcut blog pe blogspot. Înainte avusesem unul pe yahoo şi apoi o perioadă am fost colaboratoarea lui Adrian Vlasă. De curând am recitit pe la el câte ceva din ce scriam atunci şi mi-am amintit cum eram, cum gândeam...

Aşa cum spuneam, se împlinesc 4 ani. Scriam des la început, din pasiune, pentru puterea cuvintelor, despre multe. Cu timpul am scris tot mai rar, tot din pasiune, dar despre mai puţine.Am învăţat atât cât am putut, nu ştiu dacă mult sau puţin, cum nu ştiu nici dacă cei care m-au citit au rămas cu ceva de la mine. Încă mai cred în puterea cuvintelor. Aşternute - pe o coală albă, de hârtie sau pe una virtuală - sau rostite, au o forţă imensă. Cam ca în povestea dintr-un articol pe care l-am citit de curând.

Poate că într-un viitor nu foarte îndepărtat voi renunţa să mai scriu pe aici. Din... multe motive. Cel mai important? Oricât m-am străduit, nu (cred că) am învăţat să folosesc aşa cum ar trebui puterea de care vorbeam mai sus. Şi atâta timp cât ajung să mă plafonez, iar scopul blogului (şi-al meu, până la urmă) ajunge să se reducă la zero, orice alt efort e în zadar. Poate. Până la acel moment, însă, va trebui să mă mai suportaţi puţin.


La mulţi ani, blog!?!
 
FREE BLOGGER TEMPLATE BY DESIGNER BLOGS