"Ia-ţi timp să spui "îmi pare rău", "iartă-mă", "te rog" şi toate cuvintele de dragoste pe care le ştii."*

2 ianuarie 2012

Câte strânge omu-n suflet într-o zi, darămite într-un an! Oare ce mai ţinem minte din anul care tocmai a trecut? Cât am zâmbit, cât am urât, cât i-am invidiat pe cei din jurul nostru, cât ne-am rugat, cât am crezut sau am sperat? Cât am reuşit să rămânem noi, în ciuda tuturor întâmplărilor şi câţi oameni avem aproape? "Fie ca noul an să vă aducă doar prieteni ca voi!" Recunosc, această urare m-a pus tare mult pe gânduri, m-a făcut să mă analizez în relaţia cu ceilalţi, pe care îi consider sau i-am considerat prieteni. Şi mi-am dat seama că mi-am încălcat o promisiune: aceea de a nu mai avea pretenţii de la oameni, nici măcar de la cei apropiaţi. Pentru că riscul de a fi dezamăgită creşte. Fiecare percepe lucrurile în felul său, iar în cazul de faţă, parafrazându-l pe Marquez, se poate spune că doar pentru că cineva nu-şi manifestă prietenia faţă de tine aşa cum ţi-ai dori, nu înseamnă că nu-ţi este prieten. Doar că întotdeauna egoismul care te caracterizează îşi va dori altceva. Şi poate că de fapt nici nu e vorba despre egoism, ci doar de ceva "propriu firii noastre": "a fi în comuniune cu alţii, a avea nevoie unii de alţii şi a ne iubi unii pe alţii". Iar iubirea care nu e arătată nu cred că se poate numi ca atare. Valabil şi pentru prietenie.

*****

Aici am citit ceva care îmi va da de gândit cu zilele, cum mi se întâmplă uneori. Doar că de cele mai multe ori concluziile unor astfel de subiecte sunt prea personale ca să scriu despre ele. Şi nu doar concluziile, ci bucăţi întregi din viaţa mea. Oricât de mult ar semăna între ele, blogul nu e un jurnal intim.

*****

N-aş fi crezut nicicând că pot (re)învăţa copilăritul. Totuşi prezentul mă contrazice. Pot. Asta şi multe altele. Trebuie doar să-mi dau voie...



*sursă titlu

Niciun comentariu:

 
FREE BLOGGER TEMPLATE BY DESIGNER BLOGS