Cugetări de ianuarie

6 ianuarie 2012

Unde se duce dragostea când se duce? Şi de ce? Iar în locul ei ce rămâne, respectul? Poate că de fapt el apare atunci când dispare admiraţia. Când nu-l mai pui pe celălalt pe un piedestal, pentru că de-abia atunci începi să-l vezi cum e cu adevărat. Cu calităţi şi defecte. Un simplu om. Care te întregeşte. Şi poate că acolo începe iubirea adevărată, când îţi dai seama că el/ea e cel/cea care te poate şlefui cel mai bine, dar şi cel/cea care te poate pune cel mai bine în valoare. Iar tu poţi face acelaşi lucru pentru el/ea. Cu nădejde şi credinţă, dar mai ales cu dragoste. Chiar dacă nu-ţi prea vine să-ţi laşi lutul sub altă daltă decât a ta. Şi aşa se naşte încrederea...

2 comentarii:

INCERTITUDINI spunea...

Dragostea și respectul nu se exclud.

Cred că poate dispărea îndrăgostirea- atunci nu prea poți gândi- toate sunt minunate.
După ce lucrurile se așază în matca lor, se naște prietenia, care implică respect, încredere și, de ce nu, dragoste.
Lucrurile sunt mult mai complicate, decât încercăm să ni le închipuim.
Sunt mulți factori care contribuie
la menținerea frumuseții, a flăcării!

Crengu spunea...

Hmm, poate ca de fapt sunt mult mai simple, dar noi le complicam, analizandu-le si incercand sa le intelegem. Dar daca vrem ca ceva sa dureze, intr-adevar, trebuie sa avem si partea noastra de contributie.

Multumesc de trecere si de semn! Va mai astept! :)

 
FREE BLOGGER TEMPLATE BY DESIGNER BLOGS