"Zi-le oameni şi dă-le pace!" - Ion Luca Caragiale

30 ianuarie 2012

Negreşit că, sus în ceruri
Soarele fiind aprins,
Nu se simte frigul, gerul
Care astăzi ne-a coprins.

Negreşit ! focul din soare
Nu-l plăteşte Dumnezeu,
Însă noi plătim, sârmanii,
Lemne şi cărbuni mereu.

Doamne, de-ai veni-ntr-o noapte
Pe pământul îngheţat
Ca să vezi cât e de jalnic
Să tot tremuri nencetat.

Tu, care-ţi iubeşti făptura,
N-ai mai zice un cuvânt
Şi-ai opri crivăţul aspru
Să mai sufle pe pământ!
(Iarnă)



Trec astăzi ignorat prin lume,
Dar, trainic, las în viitor
Un semn, o glorie, un nume
Acestui imbecil popor!
(Da... nebun!)

Numai aici: testaţi-vă vederea gratuit!!!

Dorinţă de iarnă

25 ianuarie 2012

Aş vrea să mă îngrop în zăpadă
şi să zac aşa, întinsă,
până-n primăvară
să răsară din mine
câteva fire de iarbă
şi poate o floare cu şapte culori
ca-n desenele animate de altădată
poate atunci aminte-mi voi aduce
iarăşi de mine
când ţineam curcubeul în palmă...



(foto: undeva în Bucureşti, în urmă cu câteva ore)

Unde ni-s fetele de altădată?

17 ianuarie 2012




Realitatea-i tristă, da... fetele de azi sunt mamele de mâine... dacă vor mai considera de nasul lor o astfel de meserie. Viitorul? Nu cred că mai sună de mult bine, cam de când am uitat de valori, de credinţă.

Ei sunt fiii voştri! Cum i-aţi născut, aşa-i aveţi! Ce le găsiţi vina numai lor? Vă trebuie preoţi mai buni? Naşteţi-i! Iată vă spun că tot poporul este răspunzător că nu are slujitori mai străvezii spre Dumnezeu, mai ai Împărăţiei lui Dumnezeu! Poporul îşi are în toate privinţele povăţuitorii pe care îi merită. (Pr. Arsenie Boca)

Cât timp nu vom face schimbarea necesară, vom continua să avem conducători incapabili, huligani pe străzi sau fete... sofisticate...

La aniversară

15 ianuarie 2012




Vreme trece, vreme vine,

Toate-s vechi şi nouă toate;
Ce e rău şi ce e bine
Tu te-ntreabă şi socoate;
Nu spera şi nu ai teamă,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamnă, de te cheamă,
Tu rămâi la toate rece.

Multe trec pe dinainte,
În auz ne sună multe,
Cine ţine toate minte
Şi ar sta să le asculte?...
Tu aşează-te deoparte,
Regăsindu-te pe tine,
Când cu zgomote deşarte
Vreme trece, vreme vine.

Nici încline a ei limbă
Recea cumpăn-a gândirii
Înspre clipa ce se schimbă
Pentru masca fericirii,
Ce din moartea ei se naşte
Şi o clipă ţine poate;
Pentru cine o cunoaşte
Toate-s vechi şi nouă toate.

Privitor ca la teatru
Tu în lume să te-nchipui:
Joace unul şi pe patru,
Totuşi tu ghici-vei chipu-i,
Şi de plânge, de se ceartă,
Tu în colţ petreci în tine
Şi-nţelegi din a lor artă
Ce e rău şi ce e bine.

Viitorul şi trecutul
Sunt a filei două feţe,
Vede-n capăt începutul
Cine ştie să le-nveţe;
Tot ce-a fost ori o să fie
În prezent le-avem pe toate,
Dar de-a lor zădărnicie
Te întreabă şi socoate.

Căci aceloraşi mijloace
Se supun câte există,
Şi de mii de ani încoace
Lumea-i veselă şi tristă;
Alte măşti, aceeaşi piesă,
Alte guri, aceeaşi gamă,
Amăgit atât de-adese
Nu spera şi nu ai teamă.

Nu spera când vezi mişeii
La izbândă făcând punte,
Te-or întrece nătărăii,
De ai fi cu stea în frunte;
Teamă n-ai, căta-vor iarăşi
Între dânşii să se plece,
Nu te prinde lor tovarăş:
Ce e val, ca valul trece.

Cu un cântec de sirenă,
Lumea-ntinde lucii mreje;
Ca să schimbe-actorii-n scenă,
Te momeşte în vârteje;
Tu pe-alături te strecoară,
Nu băga nici chiar de seamă,
Din cărarea ta afară
De te-ndeamnă, de te cheamă.

De te-ating, să feri în laturi,
De hulesc, să taci din gură;
Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,
Dacă ştii a lor măsură;
Zică toţi ce vor să zică,
Treacă-n lume cine-o trece;
Ca să nu-ndrăgeşti nimică,
Tu rămâi la toate rece.

Tu rămâi la toate rece,
De te-ndeamnă, de te cheamă;
Ce e val, ca valul trece,
Nu spera şi nu ai teamă;
Te întreabă şi socoate
Ce e rău şi ce e bine;
Toate-s vechi şi nouă toate:
Vreme trece, vreme vine.

Matei are nevoie de ajutorul nostru ca să crească!

13 ianuarie 2012

Ştiu, mulţi vor spune "alt copil bolnav". Ei bine, da, altul, pe lângă toţi care există în lumea Internetului şi în afara ei. Asta nu înseamnă că trebuie trecut cu vederea. Am citit titlul postării, cele câteva rânduri de introducere, iar când am dat cu ochii de numele său am tresărit; nu era un Matei cunoscut, dar asta nu m-a făcut să renunţ de la a mai citi. Pentru că şi dacă i-aş cunoaşte pe toţi copiii bolnavi din această lume, tot n-aş putea să rămân indiferentă.

La 2 luni, Matei începea prima cură de citostatice, urmând ca după alte două luni să fie operat pentru înlăturarea unei tumori maligne situate în abdomen şi coloana vertebrală. Aşa se face că la doar un an de zile, când alţi pitici învaţă să vorbească sau să meargă, Matei trebuie să lupte să învingă o boală cruntă: cancerul. Numai că, la fel cum are nevoie de ajutor ca să înveţe să păşească în lumea asta mare, la fel trebuie ajutat să trăiască, mai ales că are şanse să supravieţuiască.

Cei care vor să îl ajute financiar pe Matei o pot face:
  • In conturile de mai jos
Lei: RO75 RZBR 0000 0600 1002 0501 - Raiffeisen Bank, Agentia Apusului, titular SIMPALEAN IOANA ALINA

Euro: RO46 RZBR 0000 0600 1351 7388 - Raiffeisen Bank , Agentia Berceni , titular SIMPALEAN TRAIAN GHEORGHE; SWIFT : RZBRROBU


  • Numere de teledon (obtinute cu sprijinul Asociatiei P.A.V.E.L.) pentru campania: Ajutor Matei!“ - in perioada 14 decembrie 2011 - 14 martie 2012
0900 900 200 - 5 euro/apel (numar apelabil doar din reteaua Romtelecom)
0900 900 202 - 10 euro/apel (numar apelabil doar din reteaua Romtelecom)

  • Prin transfer WESTERN UNION, Money Gram - aveti nevoie doar de nume si tara: SIMPALEAN Traian Gheorghe sau SIMPALEAN Ioana Alina; ROMANIA

Pentru sistemul PayPal accesaţi site-ul lui Matei, butonul fiind situat în bara de meniu din stânga.

Scrisoare de adio: "Unde este Dumnezeu, mamă? Unde este Dumnezeu, tată? Nu vedeţi că înnebunim fără El?"

12 ianuarie 2012

Adolescenţilor zilelor noastre şi celor ce vor veni, dar mai ales părinţilor acestora...


<< „ Salvaţi sufletele noastre” , S.O.S….., aşa a îndrăznit să scrie cineva pe peretele closetului de la liceu ( printre toate celelalte porcării sexuale)... Da, acesta e strigătul meu nerostit, poate strigătul generaţiei mele, înnăbuşit în inimile noastre, sub mormanele de gunoi ale vieţii de zi cu zi, de chiştoace şi sticle goale, de prezervative şi seringi; de decibelii muzicii date la maxim, de buzele şi corpul celui îmbrăţişat nu din dragoste ( ce e aia poate că nu ştiţi nici voi!), ci din disperarea aceea scârboasă a bătrânilor neputincioşi, de a nu fi singuri! Da, acesta e adevărul nostru, partea cea nobilă şi frumoasă din noi, şi nu putem să-l scriem decât pe pereţii veceului!
De câte ori deschidem gura sau întindem mâna către voi ne trataţi ca pe nişte cerşetori: ne daţi repede bani sau dulciuri sau ţoale ca nu cumva să ne iasă de pe buze strigătul acesta periculos care v-ar pune în cea mai jenantă postură din viaţa voastră, aceea de a nu şti pentru ce trăiţi sau care e sensul vieţii la care ne-aţi chemat, născându-ne; ori ca nu cumva mâna întinsă să cerşească Adevărul pe care nu-l cunoaşteţi, asta fiind maximum de onestitate de care sunteţi în stare, pentru că în rest ne minţiţi fără probleme… De fapt, ne umpleţi şi nouă farfuriile cu ceea ce curge din televizoare…
Ne daţi bani şi o rupeţi la fugă să faceţi alţii, lăsându-ne singuri cu cel mai viclean dintre monştrii acestei lumi: Banul. Parcă el ar fi nu numai stăpânul vostru ci şi copilul vostru: de multe ori mă întreb dacă voi faceţi bani pentru mine sau eu m-am născut ca să daţi un sens nobil sclaviei voastre…">> (scrisoarea în întregime)

Şi cu asta ce-am făcut?

8 ianuarie 2012

Ne-am trezit din hibernare
Şi-am strigat cât am putut :
Sus Cutare ! Jos Cutare !
Şi cu asta ce-am făcut ?

Am dorit, cu mic, cu mare,
Şi-am luptat, cum am ştiut,
S-avem nouă guvernare,
Şi cu asta ce-am făcut ?

Ca mai bine să ne fie,
Ne-a crescut salariul brut,
Dar trăim în sărăcie,
Şi cu asta ce-am făcut ?

Ia corupţia amploare,
Cum nicicând nu s-a văzut,
Scoatem totul la vânzare,
Şi cu asta ce-am făcut ?

Pentru-a câştiga o pâine,
Mulţi o iau de la-nceput,
Rătăcesc prin ţări străine,
Şi cu asta ce-am făcut ?

Traversăm ani grei cu crize,
Leul iar a decăzut,
Cresc întruna taxe-accize,
Şi cu asta ce-am făcut ?

Totul este ca-nainte,
De belele n-am trecut,
Se trag sforile, se minte,
Şi cu asta ce-am făcut ?

Se urzesc pe-ascuns vendete,
Cum nicicând nu s-a văzut,
Ţara-i plină de vedete,
Şi cu asta ce-am făcut ?

Pleacă-ai noştri, vin ai noştri !
E sloganul cunoscut ;
Iarăşi am votat ca proştii,
Şi cu asta ce-am făcut ?

(Constantin Tănase)

Cugetări de ianuarie

6 ianuarie 2012

Unde se duce dragostea când se duce? Şi de ce? Iar în locul ei ce rămâne, respectul? Poate că de fapt el apare atunci când dispare admiraţia. Când nu-l mai pui pe celălalt pe un piedestal, pentru că de-abia atunci începi să-l vezi cum e cu adevărat. Cu calităţi şi defecte. Un simplu om. Care te întregeşte. Şi poate că acolo începe iubirea adevărată, când îţi dai seama că el/ea e cel/cea care te poate şlefui cel mai bine, dar şi cel/cea care te poate pune cel mai bine în valoare. Iar tu poţi face acelaşi lucru pentru el/ea. Cu nădejde şi credinţă, dar mai ales cu dragoste. Chiar dacă nu-ţi prea vine să-ţi laşi lutul sub altă daltă decât a ta. Şi aşa se naşte încrederea...

"Ia-ţi timp să spui "îmi pare rău", "iartă-mă", "te rog" şi toate cuvintele de dragoste pe care le ştii."*

2 ianuarie 2012

Câte strânge omu-n suflet într-o zi, darămite într-un an! Oare ce mai ţinem minte din anul care tocmai a trecut? Cât am zâmbit, cât am urât, cât i-am invidiat pe cei din jurul nostru, cât ne-am rugat, cât am crezut sau am sperat? Cât am reuşit să rămânem noi, în ciuda tuturor întâmplărilor şi câţi oameni avem aproape? "Fie ca noul an să vă aducă doar prieteni ca voi!" Recunosc, această urare m-a pus tare mult pe gânduri, m-a făcut să mă analizez în relaţia cu ceilalţi, pe care îi consider sau i-am considerat prieteni. Şi mi-am dat seama că mi-am încălcat o promisiune: aceea de a nu mai avea pretenţii de la oameni, nici măcar de la cei apropiaţi. Pentru că riscul de a fi dezamăgită creşte. Fiecare percepe lucrurile în felul său, iar în cazul de faţă, parafrazându-l pe Marquez, se poate spune că doar pentru că cineva nu-şi manifestă prietenia faţă de tine aşa cum ţi-ai dori, nu înseamnă că nu-ţi este prieten. Doar că întotdeauna egoismul care te caracterizează îşi va dori altceva. Şi poate că de fapt nici nu e vorba despre egoism, ci doar de ceva "propriu firii noastre": "a fi în comuniune cu alţii, a avea nevoie unii de alţii şi a ne iubi unii pe alţii". Iar iubirea care nu e arătată nu cred că se poate numi ca atare. Valabil şi pentru prietenie.

*****

Aici am citit ceva care îmi va da de gândit cu zilele, cum mi se întâmplă uneori. Doar că de cele mai multe ori concluziile unor astfel de subiecte sunt prea personale ca să scriu despre ele. Şi nu doar concluziile, ci bucăţi întregi din viaţa mea. Oricât de mult ar semăna între ele, blogul nu e un jurnal intim.

*****

N-aş fi crezut nicicând că pot (re)învăţa copilăritul. Totuşi prezentul mă contrazice. Pot. Asta şi multe altele. Trebuie doar să-mi dau voie...



*sursă titlu

A mai trecut un an

1 ianuarie 2012

A mai trecut un an, s-a dus…
Şi-n veci n-o să mai vie
Şi câţi creştini ne-au părăsit
Şi câte suflete-au pornit
Cu el în veşnicie...
Aşa trec anii după ani
Şi duc cu ei la vale
Şi pe bogaţi, şi pe sărmani
Pe mame dragi, lăsând orfani
Şi tot ce află-n cale.
În anu-acesta poate treci
Şi tu, iubite frate!
Vezi zilele să le petreci,
Căci acolo pe unde mergi
Vei fi-ntrebat de toate.
Şi ce folos de-ai câştiga
Aicea lumea toată
Şi sufletul ţi l-ai uitat,
Căci pentru el n-ai adunat
Nimica niciodată.
O, Dumnezeule Ceresc,
Rugămu-Te fierbinte
Să fii cu noi în orice zi
Şi-n anul care va veni
Să ne ajuţi, Părinte!
(sursa)


La mulţi ani cu sănătate, că-i mai bună decât toate!
 
FREE BLOGGER TEMPLATE BY DESIGNER BLOGS