E iarnă şi-ţi scriu

3 decembrie 2011

Cel puţin din punct de vedere calendaristic, a venit iarna. Şi abia aştept prima ninsoare. Îţi aminteşti cum ne-am îmbrăcat în alb în urmă cu trei ani? Niciodată n-am iubit zăpada mai mult ca atunci! Pentru că existai tu, cel pe care sufletul meu în sfârşit îl recunoscuse. Noi n-am avut nevoie niciodată de prea multe cuvinte, dar uneori am simţit nevoia să-ţi aştern în litere ceea ce simt, ceea ce trăiesc, ceea ce eşti şi aduci odată cu tine. Aşa se face că acum, la ceas aniversar, le las din nou să vorbească. Oricât de puţine şi de inexacte ar fi. Pentru că de cele mai multe ori privirile nu se pot traduce. Şi nici dansul sufletelor sau muzica mâinilor. Sau felul în care m-ai făcut să mă deschid către tine şi să te las să mă învălui, să-mi doresc să ţină o viaţă şi dincolo de ea...

Nu ştiu dacă până acum am reuşit să-ţi legăn, măcar puţin, visele, să-ţi odihnesc speranţele sau fruntea plină de griji şi mâinile care mă descoperă iar şi iar şi mă apără. Dar ştiu că a venit vremea să creştem din nou, picătură cu picătură, rugă cu rugă.

Azi, mai mult decât oricând, îţi mulţumesc. Pentru tot ceea ce-mi eşti şi pentru tot ce-ai vrea să-mi fii, pentru tot ce-am trăit şi pentru tot ce am clădit, dar mai ales pentru tot ceea ce va urma. Pentru cuvintele spuse, dar şi pentru tăceri, pentru toate apropierile, dar şi pentru toate depărtările. Pentru că oriunde ai fi şi oriunde m-aş afla, fiecare dintre noi e întreg doar atunci când suntem împreună!


La mulţi ani, dragul meu! Să-ţi fie senini, cu zâmbete şi lucruri de folos!


2 comentarii:

Gheorghe Apetroae - Sibiu spunea...

DINTRE STELELE MARI ALE UNIRII NATIONALE
Gheorghe Apetroae Sibiu

Un nou episod tragic în poezia românească, de peste Prut şi prea puţin sesizat de autorităţile literare româneşti, s-a produs, după dispariţia fugerătoare, nu cu mult timp în urmă, a poetului naţional Grigore Vieru. Este cel al trecerii dincolo, întru eternitate, a poetei de limbă română şi omului politic român, Leonida Lari . Acum este lângă “magul” Vieru, pe care l-a urmărit îndeaproape, ca pe un astru călător într-o moldavă strălucire pe cerul luminat de adevăr românesc, prin spaţiile inefabile ale diamantinei Basarabii. ”. Şi Leonida Lari, cum şi Grigore Vieru, “ …iradiind ba chipuri, ba flori însângerate,/ba o câmpie-ntinsă şi păsări care zboară ”(Leonida Lari, Revista “Nistru”, nr 3,1975), împreună şi îndeaproape, în întreaga lor carieră scriitoricească, au strălucit, ca întâi mergători de limbă şi de geniu, în aceste spaţii de viaţă, dor, drept şi suflet , româneşti . S-au configurat stele strălucitoare ale neamului nostru, pentru ca prin strălucirea lor literară şi naţional-morală să atingă şi să apropie tot mai mult sufletul zbuciumat al acestei părţi de Moldovă, al Basarabiei româneşti, al uneia dintre fiicele exilate ale României, o prinţesă de dor, din constelaţia română, de sufletul larg matern al patriei mame. Spunea poeta: ”Eu sunt ca o ţară de dor/ Şi pâine/ Vorbeşte , când nu ţi-e uşor/ Cu mine.”.. Amândoi, cu frunţile înalte şi cu chipuri angelice, astrale, au adunat , ales şi brodat , în locul umbrelor de plâns şi ale multor săgeţi de durere, în locul ruinelor şi ceţurilor păgâne, aureole de lumină celestă din nestemate de alese cuvinte , în acel spaţiu naţional de limbă şi de cultură, de invidiat şi pe care le-a strecurat în sufletele fierbinţi, ” cu foc de nemurire” ale confraţilor noştri basarabeni. Pentru că spunea poeta: “ Tu copile ce în preajmă /abia începi să îngâni / Dacă limba uita-vei / ne-om simţi (şi) mai străini ”(Mitul Trandafirului, Ed. “Litera artistică”, 1985). Amândoi au cinstit în cuviinţă şi l-au cântat în versul lor curat românesc, pe Eminescu, cel înainte mergător de naţie, referenţialul adânc de judecată şi de destin al acestui nobil popor. Spunea poeta “ Salut plecat!- pe toate vă ştiuse/…însingurat poet, salut plecat/…/Ce rar se naşte câte un bărbat/ Atât de drept şi curajos ca tine!”. Acest vers a constituit unul din semnele magiei, de lungă călătorie, un semnal intuitiv de pregătire pentru plecarea la petrecerea de dincolo , pentru însăşi ea, poeta Leonida Lari . Fie-I ţărâna uşoară, iar sufletu-I larg şi adânc nemărginit , cât al întregului său neam , să-I dăinuească constelar, peste întreg spaţiul românesc ancestral, în eternitate… Sibiu, 10.12.2011.

Sandrina-Ramona Ilie ~ Lady Allia spunea...

Să fiţi fericiţi şi să vă dăruiască viaţa şi Dumnezeu numai bucurii şi împliniri alături! Să zburaţi mereu la fel de frumos, iar iubirea la fel să vă fie...! La mulţi ani dragii mei dragi!

 
FREE BLOGGER TEMPLATE BY DESIGNER BLOGS