O nouă toamnă, o nouă viaţă

6 septembrie 2011

Zi de vară chiar şi-n toamnă!... Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu abia aştept răcoarea de septembrie şi să văd frunzele căzând alene.

*****

Ce faci cu oamenii tipicari, care se pierd în detalii, uneori cicălitori, dornici să ştie tot (dar chiar tot), care nu se descurcă într-un loc cât de cât familiar decât după ce pun o mie de întrebări? Nesiguri pe ei, dar atât de convinşi că ei au cele mai bune soluţii şi sfaturi încât nu se lasă până nu-ţi argumentează la nesfârşit de ce e mai bine ca ei! Altfel spus, băgăcioşi până în măduva oaselor! Stresanţi sau nimic ieşit din comun? Îi rabzi sau îţi pierzi cumpătul, încercând să-i combaţi?

Eu am ajuns să cred că nu au leac şi că poţi face răbdare, dar până la un punct. Însă nu pot să nu mă întreb de ce ne e aşa greu să-i suportăm pe astfel de oameni (şi cu siguranţă mai sunt şi alte tipologii greu de răbdat) ? Felul lor de a fi e o neputinţă proprie sau slăbiciunea e a noastră, prin puţina toleranţă de care dăm dovadă? Să fie oare de vină faptul că tindem să respingem la alţii ceea ce nu ne place la noi? Cert e că unul dintre cele mai grele lucruri este tocmai acesta, să-l iubim pe aproapele nostru ca pe noi înşine.

*****

Peste puţin timp nimic nu va mai fi la fel. Nici tu, nici eu, nici noi. Vom fi chiar mai mult decât suntem acum, oferind din plin, uneori chiar din ceea ce nu avem. Dar oare nu în asta constă farmecul unei căsnicii şi al vieţii mai ales?

3 comentarii:

Anonim spunea...

Tuca Ionu pe a lui fata si al ei pantece sfant

alexander spunea...

si eu abia astept racoare de septembrie, frunzele cazand, lumina galben-nebuna :)

Crengu spunea...

@alexander-parca nici nu esti poet! :p stiu eu ca mai astepti ceva, pariul pe prietenie din noul sezon. :)

@Anonim-ma faci sa rosesc! :">

 
FREE BLOGGER TEMPLATE BY DESIGNER BLOGS