"Marea" constatare

9 septembrie 2011

De ceva timp mă tot holbez la arhivă şi mă minunez. Ce mult mai scriam la început pe blog şi cum am ajuns, de la 173 de postări în 2008 la... 20 şi ceva în 2011. Şi îmi dau seama că timpul meu liber s-a distribuit, încetul cu încetul, altfel, că priorităţile au devenit altele, că am învăţat să trăiesc mai mult şi că, poate, am ajuns la concluzia că nu am chiar atât de multe de spus. Principiile îmi rămân aceleaşi, valorile la fel, cu siguranţă sunt lucruri despre care s-a întâmplat să scriu de mai multe ori, ceea ce mie-mi pare a fi semn de plafonare. Şi asta cu atât mai mult cu cât blogul nu s-a vrut a fi unul specializat, ci generalist, în care am scris cam de toate, în limita a ceea ce am considerat eu că merită atenţie.

De câteva ori am vrut să-l şterg, până la urmă l-am păstrat, deşi nu am fost niciodată convinsă că am reuşit să fac un adevărat "slalom printre cuvinte". Într-un final, nu am schimbat nimic, nici atitudini, nici mentalităţi. De fapt, mint: eu sunt cea care nu mai e la fel. Privind în urmă, recitind postări vechi, am făcut un adevărat periplu prin experienţele devenirii mele. Şi e interesant să poţi să revezi cumva drumul parcurs, să-ţi aminteşti nu atât lucruri, cât sentimente. Pentru că, de fapt, prin tot ce am scris, nu am făcut decât să redau simţăminte.

Cert e că alţii au scris şi au spus tot ce se putea cu mult înaintea mea. Numai vremurile şi actorii sunt diferiţi, însă moravurile au rămas aceleaşi. Iar asta e ceva trist, pentru că înseamnă că în ciuda progresului tehnologic şi al confortului de care beneficiem nu am evoluat nicicând, doar trăim cu iluzia. De aici înainte la ce să ne mai aşteptăm? La nimic nou. Timpul trece, proastele obiceiuri, însă, nu. Pentru că omului îi e mai uşor să critice ceea ce e în afara lui decât ceea ce e înăuntru!

4 comentarii:

Sandrina-Ramona Ilie ~ Lady Allia spunea...

Nu e adevărat Crengu... Chiar dacă alţii au scris, fiecare o scrie în felul lui şi, exact asta face diferenţa între bloguri: modalitatea în care sufletul nostru se aşterne pe pagină, iar al tău este deosebit.

De multe ori privesc cu multă admiraţie la modul în care scrii, în care alcătuieşti ca şi un tablou imagini, gânduri... este deosebit!

Eu sunt printre cei care îţi simt mereu lipsa :)!

Crengu spunea...

@Sandrina- Multumesc! :) Dar eu tot am senzatia ca s-a spus si s-a scris tot ce se putea! Eu nu vin cu nimic nou. Chiar daca stilul face diferenta, conteaza mult si esenta! :)

Andreea spunea...

Hei..>:D< La stadiul de citit postari vechi sunt si eu:) Poate cand vor mai creste piticii nostri vom reusi sa ne adunam gandurile din nou si sa le impartasim prietenilor virtuali:)

Sarcina usoara iti doresc! Te pupic:*

Crengu spunea...

Andreea, a ta e domnisorica deja! :D Cine stie, poate ai dreptate si ne vom mai reciti, ca altadata. Multumesc pentru urare si pentru semn, sunt aproape de final! :D >:D<

 
FREE BLOGGER TEMPLATE BY DESIGNER BLOGS