7 dintr-o răsuflare

18 iunie 2011

Din fericire, există dezamăgiri care vin şi pleacă. Chiar dacă dor oricum, mai ales când e vorba de oameni pe care îi credeai "prieteni". Până la urmă asta e, nu poţi cere nimănui mai mult decât vrea să-ţi ofere. Iar peste ani nu-i ai aproape decât pe cei care au vrut cu adevărat să-ţi rămână.

*****

Se spune că a ierta înseamnă a uita. Eu cred că se poate şi fără să uiţi. Sunt lucruri pe care pur şi simplu nu te poţi preface că nu le-ai trăit, mai ales când există oameni pentru care remuşcările nu s-au inventat. Şi da, ar călca în continuare pe cadavre pentru propriul interes. Cu toate astea îţi doresc să-ţi fie bine, oriunde ai fi! Sper ca într-adevăr să fi plecat pentru că ai găsit ceea ce cauţi! :)

*****

Miercuri a fost zi cu semnificaţii, cu melancolii, cu aduceri aminte, cu Doina şi Ion Aldea Teodorovici cântându-l pe Eminescu, cu plimbări mentale pe coridoarele unui liceu argeşean şi nu numai.

*****

În toamnă se împlinesc trei ani de când nu mai e printre noi. A fost prima care a văzut ceva în mine şi a avut încredere, pur şi simplu. Ne-am cunoscut la un început de gimnaziu. Era născută pe 15, da, 15 iunie. Şi ultima dată ne-am revăzut când eram la facultate. La fel de veselă şi de zglobie cum o ştiam. I-ar fi plăcut altceva pentru mine, să fac Litere, Filologie, poate să învăţ şi pe alţii ce mi-a transmis ea. Dar eu alesesem deja. Aşa mi s-a părut că pun cel mai bine în valoare tot ce mă învăţase. Încă nu ştiu dacă am reuşit...

*****

Timpul trece repede. Da. Abia la jumătatea acestei săptămâni, când am zărit coroniţe la standuri cu flori, mi-am dat seama că s-a mai sfârşit un an şcolar. Şi m-am întrebat cine mai poartă, pentru cine le-au făcut... Cândva erau o adevărată mândrie, semn că purtătorii au fost cei mai buni dintre cei buni. Măcar într-un domeniu. Dacă şi în viaţă ar fi la fel, să se dea coroniţe "celor mai buni", oare pe ce criterii ar fi de fapt aleşi?

*****

Trăiesc. Simplu. Şi banal, poate, pentru unii. Cum adică să trăieşti, să te bucuri de fiecare clipă, de fiecare schimbare, oricât de mică, de flori, de cântecul păsărelelor, de verde, de parfumul de tei? Şi totuşi se poate. Iar când marea e atât de aproape, la doar un tril de pescăruşi rătăciţi într-un oraş cu betoane, parcă totul capătă brusc altă culoare.

*****

Sunt gesturi care conţin mai mult decât ai fi crezut vreodată. Care te fac să te întrebi dacă le meriţi cu adevărat şi care-ţi pun în suflet întrebarea: oare eu le răsplătesc pe deplin? Dincolo de orice interogări, îţi rămâne savoarea şi (re)îndrăgostirea, (re)inventarea, (re)descoperirea. Ca şi cum totul ar fi început acolo, atunci, cu acel gest atât de firesc.

Niciun comentariu:

 
FREE BLOGGER TEMPLATE BY DESIGNER BLOGS