05 martie 2011

Tăceţi?!?

Priveşte la cerul senin de afară şi ascultă cântecul vesel al păsărelelor. Atât cât se poate, pe ele nu le atinge răutatea oamenilor. Pot zbura oriunde, pot face orice, sunt libere. Da, libere. A crezut că s-a obişnuit de mult cu oamenii, cu maliţiozitatea de care pot da dovadă, cu instabilitatea şi caracterul lor imprevizibil. Dar nu, unii întrec orice limite. Nu ştiu de respect, de bun simţ, nici măcar de lege şi cu atât mai puţin de Dumnezeu. Sunt invidioşi, nevindecaţi de traume vechi (sau noi), nu ştiu să-şi accepte defectele, crezându-se perfecţi şi preferând să creadă că toţi sunt ca ei. Şi uite aşa duc un război continuu, uneori tacit, alteori făţiş, cu oricine se arată a fi diferit şi le pune în faţă o oglindă în care-şi pot "admira" cu groază adevăratul caracter... Cât de trist şi de demn de milă!... Cât de multe pierd astfel de persoane, cât rău îşi fac fără să ştie!...

Şi cerul e atât de frumos şi de albastru şi adie a linişte şi a primăvară! Ce privilegiu să poţi să te bucuri de toate, oricând, să poţi să respiri, să zâmbeşti, să-i priveşti chipului omului iubit, să visezi la copiii nenăscuţi încă, la cât de frumoasă ar putea fi lumea, dacă am conştientiza cu toţii că trebuie să avem grijă de ea şi unii de alţii! Încă mai avem timp să ne trezim, nu mai avem voie să tăcem, cândva vom da seama de tot ce am făcut aici!

E păcat că

"nu ne mai amintim nimic. nici un izvor nu mai este apă pentru cei însetaţi. teama şi piatra ne-a făcut una cu pământul. plouă cu îngeri din tine, din mine. plouă cu îngeri afară pe stradă,
dar nimeni nu pare a vedea ceva. nimeni nu vrea să vadă cum îngerii stau în genunchi.
de la o vreme nu ne mai amintim de nimeni ce ne aminteşte
de parcă i-am fi pus în cuier, haine goale!"...



Subscribe to Our Blog Updates!




Share this article!
Return to top of page
Powered By Blogger | Design by Genesis Awesome | Blogger Template by Lord HTML