Tăceţi?!?

5 martie 2011

Priveşte la cerul senin de afară şi ascultă cântecul vesel al păsărelelor. Atât cât se poate, pe ele nu le atinge răutatea oamenilor. Pot zbura oriunde, pot face orice, sunt libere. Da, libere. A crezut că s-a obişnuit de mult cu oamenii, cu maliţiozitatea de care pot da dovadă, cu instabilitatea şi caracterul lor imprevizibil. Dar nu, unii întrec orice limite. Nu ştiu de respect, de bun simţ, nici măcar de lege şi cu atât mai puţin de Dumnezeu. Sunt invidioşi, nevindecaţi de traume vechi (sau noi), nu ştiu să-şi accepte defectele, crezându-se perfecţi şi preferând să creadă că toţi sunt ca ei. Şi uite aşa duc un război continuu, uneori tacit, alteori făţiş, cu oricine se arată a fi diferit şi le pune în faţă o oglindă în care-şi pot "admira" cu groază adevăratul caracter... Cât de trist şi de demn de milă!... Cât de multe pierd astfel de persoane, cât rău îşi fac fără să ştie!...

Şi cerul e atât de frumos şi de albastru şi adie a linişte şi a primăvară! Ce privilegiu să poţi să te bucuri de toate, oricând, să poţi să respiri, să zâmbeşti, să-i priveşti chipului omului iubit, să visezi la copiii nenăscuţi încă, la cât de frumoasă ar putea fi lumea, dacă am conştientiza cu toţii că trebuie să avem grijă de ea şi unii de alţii! Încă mai avem timp să ne trezim, nu mai avem voie să tăcem, cândva vom da seama de tot ce am făcut aici!

E păcat că

"nu ne mai amintim nimic. nici un izvor nu mai este apă pentru cei însetaţi. teama şi piatra ne-a făcut una cu pământul. plouă cu îngeri din tine, din mine. plouă cu îngeri afară pe stradă,
dar nimeni nu pare a vedea ceva. nimeni nu vrea să vadă cum îngerii stau în genunchi.
de la o vreme nu ne mai amintim de nimeni ce ne aminteşte
de parcă i-am fi pus în cuier, haine goale!"...

4 comentarii:

Ema spunea...

Esti mult prea profunda pentru mintea multora.Iar pentru mintea mea...Ei bine,mintea mea refuza sa se mai incarce de mult timp cu aceste lucruri.Am concluzionat de ceva vreme ca oamenii nu se schimba.Eu cel putin FUG CAT POT de aceste specimene.Le identifici usor...mult prea usor dupa o anumita varsta.Pana la urma esenta a tot ceea ce ai scris este:
"Cât de multe pierd astfel de persoane, cât rău îşi fac fără să ştie!..."
E adevarat,uneori ne sunt apropiati de suflet si ne doare sa-i vedem cum se chinuie.Insa tocmai pentru faptul ca se cred perfecti asa cum spui,e greu sa-i contrazici.E greu si sa le spui ce gandesti,pentru ca traiesc in lumea lor.

Revenind la "lumea noastra", ITI MULTUMESC DIN SUFLET pentru faptul ca ne esti aproape si mediatizezi cazul Alinei .

Iti urez o seara linistita!

Ema spunea...

La multi ani!

Costin Comba spunea...

Bună ziua, numele meu este Costin Comba și administrez un blog de fotografie www.costin-comba.blogspot.com . Aș vrea să vă rog dacă doriti să facem un schimb de link-uri cu
www.costin-comba.blogspot.com si cu www.irinacomba.blogspot.com. Dacă doriți să mă băgați în seamă bine, dacă nu, mă înclin cu respect și vă mulțumesc, atașând scuzele de rigoare pentru deranjul creat. Daca doriti sa imi lasati un mesaj de confirmare sau infirmare, o puteti face pe blogul meu la rubrica "Link exchange" sau la adresa de email costin_ph@yahoo.com

Sandrina-Ramona Ilie ~ Lady Allia spunea...

Uneori eşti ireală Crenguţa mea dragă. Eşti prea frumoasă, prea sensibilă şi prea profundă, iar eu fericită să te am de draga mea dragă. Nimic nu va putea să mă facă să nu te simt atât de dragă cum te-am simţit incă dinainte de a te cunoaşte! >:D<

 
FREE BLOGGER TEMPLATE BY DESIGNER BLOGS