I can't go on, I will go on!

28 decembrie 2010

În casă miros de brad, afară o privelişte de basm, în suflet... întrebări, dar mai multe răspunsuri şi-un surâs mirat. E uimitor cât de multe poate "uita" omul adânc, în el. Dar e şi mai uluitor cum le poate lua pe rând, în palme, cum le poate privi, înţelege, ierta şi cum şi le poate face... ale sale.

*****

Mila e un sentiment care creşte odată cu tine din momentul în care descoperi că o nutreşti. Şi nu e deloc înjositoare, nimeni nu ar trebui să se simtă umilit pentru că e privit cu milă, cu compasiune. Asta e dovada că trăieşte printre oameni, nu printre pietre. Şi mai e ceva: într-un fel, acest sentiment poate fi privit din cel puţin două unghiuri. Unul e acela că într-adevăr, fiecare face şi duce cât poate. Altul - acela că tu, cel căruia ţi-e milă, poţi face foarte puţin pentru semenul tău. Mai mult poate el însuşi, dar nicicând singur, ci doar cu Dumnezeu. Pentru cei care sunt departe de asta, orice suferinţă rămâne înăbuşită, neasumată şi ulterior greşit direcţionată. Pentru că le e greu să accepte că niciodată nu e doar vina celuilalt, ci e şi a lor. Şi-apoi, să fim sinceri: ce valoare ar mai avea o bucurie dacă nu ar exista şi suferinţa? Din păcate, ne trăim prea mult timp durerile şi supărările, decât clipele de fericire...

*****

Din toate cele învăţate de Octavian Paler, cred că s-a prins şi de mine ceva: faptul că "poţi continua încă mult timp după ce ai spus că nu mai poţi." Prietenii ştiu de ce. :)

I can't go on, but... I will go on!

Niciun comentariu:

 
FREE BLOGGER TEMPLATE BY DESIGNER BLOGS