Terapie

14 septembrie 2010

Cele mai periculoase vipere sunt în sufletul omului! Acum ştie, de-abia acum, după atâtea experienţe amare... Şi mai e ceva, foarte important: omul urăşte în cel de lângă el tocmai ceea ce nu suportă la sine! Citise asta undeva, într-o carte, dar i-a înţeles după mulţi ani adevărul. Asta a ajutat-o să priceapă de ce nu era pe aceeaşi lungime de undă cu tipa de lângă ea... Cum să fi simpatizat-o, când îi aducea aminte de tot ceea ce fusese înainte, de neputinţe, de îndoieli, de încercările ratate de a se rupe de ceva ce-i făcea rău, dar în acelaşi timp, bine?

Odată cu această "descoperire", totul avea să fie altfel, ştia asta. La fel cum ştia că a uitat să acorde şanse şi asta în pofida faptului că şi ei i s-au dat. Oare cum a putut să-şi uite acest obicei? Până la urmă, ce vină avea cea care şedea alături de ea: că-şi dorea un serviciu bun, să fie apreciată pentru ceea ce făcea, că-şi dorea iubire, deşi o căuta unde nu trebuia? Şi câţi dintre noi nu "păcătuiesc" aşa măcar o dată?

... "Şi ne iartă nouă greşalele noastre / Precum şi noi iertăm greşiţilor noştri..." Sunt momente, în viaţă, când trebuie să înveţi să (te) ierţi. Nu e uşor, dar e necesar. Relaţiile interumane ar fi altfel dacă ne-am da seama la timp de astfel de lucruri...

Adoarme, cu o melodie răsunându-i în adâncuri. Poate ar trebui să-i spună că unde caută ea...!

Niciun comentariu:

 
FREE BLOGGER TEMPLATE BY DESIGNER BLOGS