Ţineţi minte!

7 septembrie 2010

Prea multe de spus, dar prea puţine care pot fi spuse. Prea multe limite trecute şi atât de puţine lucruri care mai pot fi răbdate. Încerc să ţin aproape omul frumos, deşi simt cum se estompează, devenind aproape o umbră... atât de stingher în această lume pe dos, atât de mic şi neputincios...
Iar El... ştie, chiar şi atunci când vrea să-l creadă mare... Răbdare, răbdare, răbdare... Va fi mai bine... răsplata va fi a celor ce ştiu să aştepte, să creadă, să se smerească... Până când, cum, unde?

Sfârşitul, fără-ndoială... nu-i aici!



2 comentarii:

alexander spunea...

pitis ramane o voce emblema pentru cel putin 2 generatii.

Crengu spunea...

:) vocea ca vocea, dar mesajul lasat in urma...

 
FREE BLOGGER TEMPLATE BY DESIGNER BLOGS