Murim... ca mâine

19 septembrie 2010

E-aşa de trist să cugeti că-ntr-o zi,
poate chiar maine, pomii de pe-alee
acolo unde-i vezi or să mai stee
voioşi, în vreme ce vom putrezi.

Atâta soare, Doamne,-atâta soare
o să mai fie-n lume după noi;
cortegii de-anotimpuri şi de ploi,
cu păr din care şiruie răcoare...

Şi iarba asta o să mai răsară,
iar luna tot aşa o să se plece,
mirată, peste apa care trece-
noi singuri n-o să fim a doua oară.

Şi-mi pare-aşa ciudat că se mai poate
găsi atâta vreme pentru ură,
când viaţa e de-abia o picătură
între minutu-acesta care bate

şi celălalt - şi-mi pare ne-nţeles
şi trist că nu privim la cer mai des,
că nu culegem flori şi nu zâmbim,
noi, care-aşa de repede murim.




*Magda Isanos (n. 17 aprilie 1916, Iaşi - d. 17 noiembrie 1944, Bucureşti) a fost poetă, prozatoare şi publicistă, soţia lui Eusebiu Camilar.

**poezie preluată de aici

2 comentarii:

Raluca Nicula spunea...

cat de adevarat! o poezie ca o palma pe obrazul tuturor

Crengu spunea...

Ralu, pentru cine are ochi sa vada si sa priceapa... :)

 
FREE BLOGGER TEMPLATE BY DESIGNER BLOGS