Pentru a putea primi iubirea trebuie să te smereşti

25 iulie 2010

"... am simţit o minune, nu ştiu cum, o chestie de smerenie excepţională, că mă poate iubi cineva, oricine, de la om, la Dumnezeu... am simţit că orice manifestare de iubire e manifestare de smerenie, că a iubi înseamnă a renunţa la ceva din tine şi a renunţa înseamnă a te smeri... Am simţit smerenia soţului meu şi că mă iubeşte „degeaba”, că eu n-aş putea niciodată să dau ceva în schimb pentru asta... că în viaţa mea am respins iubirea pentru că mă durea, pentru că iubirea oricui faţă de mine mă arată pe mine în faţa mea vulnerabilă, îmi arată acest „nu merit”, care nu e totuna cu acel „nu merit”. Şi pentru a putea primi iubirea trebuie să te smereşti, să te vezi nimicul care eşti... nu ştiu cum să explic... e dureros să fii iubit „degeaba”... tot ce-am făcut în viaţa mea ca „să merit” iubire de fapt îşi dovedește inutilitatea, iar asta e foarte dureros să văd... Şi în această durere a început să intre bucurie şi recunoştinţă şi mulţumire... "

*****
"Ni se cere să trăim, să nu mai aruncăm toate relele în debara ca să ne prefacem că avem o casă impecabilă!"

*****
"Şi înţelepciunea vine din smerenie. Te laşi „călcat în picioare”, te duci la Dumnezeu şi El îţi dă cuvânt. Eu nu am încă înţelepciune."

*****
"Nu, nu numai o femeie, dar nici un om nu trebuie să se resemneze. Și nu trebuie nimic! Tot ce trebuie e abuz și oricine poate spune NU oricărui abuz, dacă e dispus să învețe asta.
Eu spun că o femeie care dorește să nu mai fie abuzată de soțul său [...] nu va reuși prin ceartă și pedepsire sau având pretenții la respect și iubire. De ce? Pur și simplu pentru că nu se poate obține iubire și respect prin pretenții, ceartă, pedepsire."



*fragmente preluate de aici.

Un comentariu:

Sandrina-Ramona Ilie ~ Lady Allia spunea...

Nu ştiu dacă iubirea înseamnă a renunţa la ceva din tine, dar ştiu că înseamnă a dărui ceva din tine fără a te gândi o clipă că acest fapt înseamnă un sacrificiu. Sau, altfel spus, a iubi, înseamnă a locui într-o colivie de suflet mereu deschisă celor mai largi aripi!

Crengule..., uneori când mă gândesc la tine mi-e ciudă pe distanţă şi simt aşa...o amărăciune. Alteori, mă gândesc că fără această distanţă, sufletele noastre nu s-ar fi apropiat atât şi aştept cu emoţie să te întâlnesc. >:D<

 
FREE BLOGGER TEMPLATE BY DESIGNER BLOGS