Scurt pe 2 : Caut JOB!

8 iunie 2010


Am constatat că orice se învaţă, mai ales când nu duci lipsă de bunăvoinţă, de puţină străduinţă şi ceva materie cenuşie. Şi m-am săturat de tipare, de nepăsarea celor din jur, de felul în care se complac în situaţii şi uşurinţa cu care fac nişte compromisuri care, mai devreme sau mai târziu, îşi revendică dreptul.

Defectele mele cele mai mari: nu suport abuzul de putere, nedreptatea, prostia, ipocrizia, minciuna sau pasarea responsabilităţilor de colo-colo, în speranţa că se găseşte cineva să rezolve problema, numai cel care trebuie, nu. Dacă e vorba de muncă în echipă, vreau să văd echipa, nu doar şeful care face paradă cu fişa lui de post şi cu mail-urile cu sarcini care trebuie executate. Nu sunt dispusă să mor cu firma şi cu task-urile de gât, dar sunt dispusă şi capabilă să dau tot ce pot, pentru ca treaba să meargă bine.

M-am săturat să aud că peste tot e la fel, muncă multă şi apreciere deloc. Vreau să cred că muncim pentru a trăi, nu că trăim pentru a munci.


Oare se riscă cineva să mă angajeze?

5 comentarii:

Raluca Nicula spunea...

Eu te-as angaja fara nicio retinere!

gamalia spunea...

da, si eu ... dar nu am cu ce sa te platesc... Accept insa voluntari

Crengu spunea...

Fetelor, multumesc pentru incredere!

@gamalia - Ar fi numai 2 problemute: din pacate, chiar vreau un job, altul; si-apoi, locuiesc in Bucuresti. Voluntariat online accepti? :D

Anonim spunea...

draga crengu
iata o fabula care se potriveste din pacate poate si tie si la multi altii: Câinele şi căţelul

"Cât îmi sunt de urâte unele dobitoace,
Cum lupii, urşii, leii şi alte câteva,
Care cred despre sine că preţuiesc ceva!
De se trag din neam mare,
Asta e o-ntâmplare:
Şi eu poate sunt nobil, dar s-o arăt nu-mi place.
Oamenii spun adesea că-n ţări civilizate
Este egalitate.
Toate iau o schimbare şi lumea se ciopleşte,
Numai pe noi mândria nu ne mai părăseşte.
Cât pentru mine unul, fieştecine ştie
C-o am de bucurie
Când toată lighioana, măcar şi cea mai proastă,
Câine sadea îmi zice, iar nu domnia-voastră."
Aşa vorbea deunăzi cu un bou oarecare
Samson, dulău de curte, ce lătra foarte tare.
Căţelul Samurache, ce şedea la o parte
Ca simplu privitor,
Auzind vorba lor,
Şi că nu au mândrie, nici capricii deşarte,
S-apropie îndată
Să-şi arate iubirea ce are pentru ei:
"Gândirea voastră, zise, îmi pare minunată,
Şi sentimentul vostru îl cinstesc, fraţii mei."
- "Noi, fraţii tăi? răspunse Samson plin de mânie,
Noi, fraţii tăi, potaie!
O să-ţi dăm o bătaie
Care s-o pomeneşti.
Cunoşti tu cine suntem, şi ţi se cade ţie,
Lichea neruşinată, astfel să ne vorbeşti?"
- "Dar ziceaţi..." - "Şi ce-ţi pasă? Te-ntreb eu ce ziceam?
Adevărat vorbeam,
Că nu iubesc mândria şi că urăsc pe lei,
Că voi egalitate, dar nu pentru căţei."
Aceasta între noi adesea o vedem,
Şi numai cu cei mari egalitate vrem.
Rezista draga mea rezista

Crengu spunea...

Anonim- Nu-i asa usor... Si de ce esti anonim? Mi-ar placea sa stiu cu cine vorbesc. :)

 
FREE BLOGGER TEMPLATE BY DESIGNER BLOGS