Ceva ce nu este de vânzare

13 iunie 2010

"O tânără pereche de soţi intră în cel mai frumos magazin de jucării din oraş. Bărbatul şi femeia priviră îndelung la jucăriile colorate aşezate pe rafturi, la cele atârnate de plafon şi la cele îngrămădite la întâmplare parcă, pe băncuţe. Erau acolo păpuşi de tot felul, jocuri electronice, bucătării în miniatură unde se puteau face prăjituri şi pizza.
Nu reuşeau să se hotărască. Atunci se apropie de ei o vânzătoare tare amabilă.
- Ştiţi, începu femeia, avem o fetiţă mică, dar noi suntem mai toată ziua plecaţi de acasă, uneori chiar şi seara.
- Fetiţa noastră nu prea este veselă, continuă bărbatul.
- Am dori să-i cumpărăm ceva care să o facă fericită, reluă femeia, şi atunci când noi nu suntem acasă... Ceva care să o bucure când este singură.
- Îmi pare rău, zise zâmbind vânzătoarea. Noi aici nu vindem părinţi."

*****

"Faptul de a hotărî să avem un copil înseamnă a contracta faţă de el cea mai înaltă datorie din câte pot exista pe lume. Toţi micuţii vin la noi cu un bilet de chemare la viaţă şi ne spun: „M-aţi chemat şi iată-mă! Ce îmi daţi acum?”.
Astfel începe îndatorirea educativă.

Un băiat de 15 ani vede cam aşa acest lucru:
Voiam lapte
Şi am primit biberonul,
Îmi doream aproape părinţii
Şi am căpătat o jucărioară,
Voiam să le vorbesc
Şi mi-au dat un televizor,
Doream să învăţ
Şi mi-au cumpărat caiete,
Voiam să gândesc
Şi am primit cunoştinţe,
Doream o perspectivă globală asupra lucrurilor
Şi am dobândit câte o biată idee,
Voiam să fiu liber
Şi m-au învăţat disciplina,
Îmi doream iubire
Şi mi-au făcut morală,
Voiam o profesie
Şi am dobândit un loc de muncă,
Doream fericire
Şi am primit bani,
Voiam libertate
şi am căpătat o maşină,
Doream să aflu sensul lucrurilor
Şi am intrat pe făgașul carierei,
Voiam speranţă
Şi mi s-a dat doar milă,
Voiam să trăiesc..."

BRUNO FERRERO

(preluat de aici)

Un comentariu:

alexander spunea...

simplu si frumos. cama sta e!:)

 
FREE BLOGGER TEMPLATE BY DESIGNER BLOGS