Un sfert de veac

26 mai 2010

Deasupră-mi cerul albastru, atât de albastru cum parcă nu l-am văzut nicicând. În faţa mea, copacii verzi de-atâta primăvară, ce-şi leagănă braţele-n vânt. Şi păsările ce-şi susură trilurile, trimiţându-mă... departe.


Asta mi-e clipa şi-acesta mi-e refugiul, oaza de linişte în care mă regăsesc, în care totul se împarte la unu, după contopirea lui doi... 25 de ani, atât. Şi doar opt luni de când mi-am aşezat apele în matcă. La fel de spumegânde, la fel de luptătoare, strecurându-se printre stânci şi peste câmpii, mereu ştiindu-şi drumul, mereu gonind, mereu oprindu-se la nordul lor, acasă...


E linişte, e o îmbrăţişare ca o adiere şi-o inimă care bate a-mplinire. Un sfert de veac, emoţiile unui nou început, mirare, teamă, bucurie şi peste toate, noi.



"E prea puţin ce pot mărturisi,
Dacă-ai fugi şi nu te-aş mai găsi,
Dar, ca să afli totul, nu e greu;
Ascultă-mă cu sufletul, mereu,
Lăsându-mă să cred că nu mai vrei
Să te desprinzi cumva din ochii mei
Şi-ai să înţelegi cât frig s-ar întâmpla
Dac-ai fugi şi nu te-aş mai afla..."
(George Ţărnea - Reflex 110 )

Un comentariu:

Autumn spunea...

La multi ani!

 
FREE BLOGGER TEMPLATE BY DESIGNER BLOGS