Playing with more than fire

30 mai 2010

După câte am văzut/ ascultat aseară, după câte am citit şi după cât de criticaţi au fost după finala naţională, nu pot să spun decât FELICITĂRI, Paula şi Ovi, pentru că le meritaţi din plin! :)

Despre rezultat şi despre ceilalţi concurenţi, prefer să mă abţin, ca să nu mă irit în zadar că a câştigat o piţipoancă şi accentul ei penibil! :D Na, că am zis-o!

Ah, piesa de mai jos este cea de-a doua cu care Paula a participat la finala naţională, alături de Kamara. Pentru că îmi place, pur şi simplu, pentru că Paula este o valoare, poate să cânte orice şi oricum! Şi pentru că "It's not too late, you know, / To change yourself / And try again to reach the sky!" :)



C'est pas trop tard de changer ta vie!

"Unde-i unul, nu-i putere la nevoi..."

Un sfert de veac

26 mai 2010

Deasupră-mi cerul albastru, atât de albastru cum parcă nu l-am văzut nicicând. În faţa mea, copacii verzi de-atâta primăvară, ce-şi leagănă braţele-n vânt. Şi păsările ce-şi susură trilurile, trimiţându-mă... departe.


Asta mi-e clipa şi-acesta mi-e refugiul, oaza de linişte în care mă regăsesc, în care totul se împarte la unu, după contopirea lui doi... 25 de ani, atât. Şi doar opt luni de când mi-am aşezat apele în matcă. La fel de spumegânde, la fel de luptătoare, strecurându-se printre stânci şi peste câmpii, mereu ştiindu-şi drumul, mereu gonind, mereu oprindu-se la nordul lor, acasă...


E linişte, e o îmbrăţişare ca o adiere şi-o inimă care bate a-mplinire. Un sfert de veac, emoţiile unui nou început, mirare, teamă, bucurie şi peste toate, noi.



"E prea puţin ce pot mărturisi,
Dacă-ai fugi şi nu te-aş mai găsi,
Dar, ca să afli totul, nu e greu;
Ascultă-mă cu sufletul, mereu,
Lăsându-mă să cred că nu mai vrei
Să te desprinzi cumva din ochii mei
Şi-ai să înţelegi cât frig s-ar întâmpla
Dac-ai fugi şi nu te-aş mai afla..."
(George Ţărnea - Reflex 110 )

Sondaj, caut răspunsuri!

25 mai 2010

De ceva timp am şi eu nişte pitici pe creier, care mă tot întreabă diverse şi vor cu tot dinadinsul să le răspund. Şi cum eu sigur aş fi subiectivă, vă întreb pe voi, câte ceva, în partea dreaptă a blogului. E drept, voi folosi rezultatele la cele două întrebări şi în alte scopuri... nobile, desigur. :)

Dacă doriţi să dezvoltaţi subiectul, o puteţi face liniştiţi printr-un comentariu. Oricum tema e amplă şi se poate dezbate mult pe marginea ei. Una sau două întrebări ar mai fi, totuşi, de pus:

-dacă mass-media sunt manipulate, cine sunt cei care le manipulează?
-putem considera că şi presa de scandal (gen "Libertatea", "Click", "Cancan" şi altele de acelaşi fel) manipulează şi este manipulată?


Aştept răspunsurile voastre cu interes. :D

L.E. : Între timp, am pus la punct şi o variantă mai... elaborată. Pentru cei interesaţi, îl găsiţi aici. Cu mulţumiri pentru ajtor! :)

"Ridică-te şi roagă-te pentru zile mai frumoase...!"

10 mai 2010

Nu ştiu cât îmi place ceea ce fac... poate că şi resemnarea trebuie să înceapă undeva...

*****

Sunt momente în care nu aş vrea nimic altceva decât să... plec. Şi sunt altele în care, aşa cum citează Cabral pe cineva care nu mai e printre noi, mi-aş da demisia. Demisia din rolul de adult, care încearcă să facă faţă unei lumi nebune, unei ţări bolnave, conduse de incompetenţi... Măcar atunci când eşti mic, oricâte probleme ar fi în jur, nu eşti conştient de ele şi ştii să te bucuri la maxim de viaţă.

*****

Cu toate astea, am un curcubeu deasupra mea şi o grădină în suflet care îmi readuc zâmbetul pe faţă şi mă fac să sper că mâine va fi mai bine. În plus, un film cu Robin Williams vine întotdeauna la momentul potrivit. Cine ştie, cunoaşte, iar gestul se adaugă altora ce mi-au rămas de răsplătit... cu tot ce am eu mai bun, dar mai ales cu tot ceea ce ştiu că nu am...

*****

Până la urmă, "să spun că nu am curaj, ar însemna să abandondez tot; să spun că nu pot, ar însemna să dau cu piciorul şansei care mi s-a dat [...]"

"Trăim mereu în căutarea gloriei, în goana după aur, încercând să evadăm din cotidian, fără să ne dăm seama că speranţa e în mâinile noastre. [...] Nimeni nu mă va putea convinge că trăim din vise şi ambiţii. Tinerii nu mai ştiu să zâmbească, disperarea ia locul inspiraţiei. Nu trebuie să ne lăsăm învinşi, viaţa e prea scurtă. Nu trebuie să ne dăm bătuţi, trebuie să ne continuăm drumul..."


Dor de...

1 mai 2010

Oameni. Oricum aş da-o, oricum aş întoarce-o, totul se reduce la oameni. Dacă fiecare dintre noi şi-ar asuma atribuţiile ca atare şi nu ar încerca să lase totul în cârca altcuiva la modul "Lasă, că munceşte fraierul/ fraiera asta!" poate lumea ar fi un loc mai bun.

Deşi am tot spus faptul că omul nu se schimbă la comandă şi că dacă îţi pasă de cineva, îl accepţi cu bune şi cu rele, eu am tot sperat că lucrurile vor fi altfel. Am acordat şanse peste şanse umanităţii, deşi în sufletul meu mi-era teamă că visez în zadar. Iar acum tind să nu mai fiu tolerantă. Nu mai pot. Mă doare prea mult... atâta prostie, ipocrizie, lene, minciuna, manipulare, egoism, nesimţire crasă... Mă dor cei ce pleacă şi nu vor să se mai întoarcă, mă dor visele şi dorinţele mele şi ale tuturor celor ce văd lumina zilei, mă doare viitorul copiilor nenăscuţi încă...

Mă dor cei ce se despart după ani întregi de căsnicie, cei ce după un astfel de pas au tupeul să spună "Recucereşte-mă!" sau cei care practică şantajul emoţional, mizând pe o cenuşă care a rămas acolo unde a fost foc. Mă doare nepăsarea, indiferenţa unora faţă de alţii, dar mai ales mă doare îndrăzeala de a terfeli iubirea, de a şterge cu ea pe jos, ca şi cum ar fi un nimic. Mă doare necredinţa şi felul în care sunt batjocoriţi cei care mai cred şi simt să fie altfel.

Dacă societatea e bolnavă, e din cauza oamenilor. Iar dacă ei nu vor să se vindece, asta nu se poate face cu forţa. Mai grav e că lumea va rămâne suferindă până când omul va realiza cât de mult rău face. Şi stau şi mă întreb ce se întâmplă cu sămânţa de îndumnezeire?

("Când privesc cerurile, lucrul mâinilor Tale, luna şi stelele pe care Tu le-ai întemeiat, îmi zic: Ce este omul că-ţi aminteşti de el? Sau fiul omului, că-l cercetezi pe el? Micşoratu-l-ai pe dânsul cu puţin faţă de îngeri, cu mărire şi cu cinste l-ai încununat pe el. Pusu-l-ai pe dânsul peste lucrul mâinilor Tale, toate le-ai supus sub picioarele lui.")

Tot încerc să o regăsesc în cei din jur şi prea puţini o mai păstrează... Astfel încât, în loc să fiu la modă cu ce se face astăzi şi cu felul în care trăieşte, prefer să mă resemnez cu faptul că prea curând nu se va schimba nimic!

Pentru lume, nu sunt mai mult decât o nebună, pentru mine, însă, lumea e aşa!
 
FREE BLOGGER TEMPLATE BY DESIGNER BLOGS