Insomnii

11 martie 2010

Era ea, în creierii nopţii. Se trezise să meargă la baie, dar în sinea ei ştia că nu doar asta a făcut-o să-şi întrerupă somnul. A oftat şi a privit în sus: lumea se mutase pe tavan. Peste câteva ore, are să-şi înfrunte din nou cea mai mare dezamăgire. Ratase, ştia asta şi de mai bine de o lună încerca să se resemneze. Cum, când fiinţa ei îi urla trădarea în fiecare clipă?

Şi el... el cum a putut s-o lase să facă asta, iubind-o atât? Dar nu, nu e vina lui, ea a ales... Şi-acum el îi priveşte chinul interior în fiecare zi. Ea tace, zâmbeşte şi spune că s-a obişnuit. El nu o crede. O simte. Ştie că dincolo de toate, ea îşi e pustie. Ar vrea să o ajute, să nu o mai vadă aşa, dar nu poate. Probabil în subconştient ştie că, fără să vrea, a împins-o la asta. Şi ea a acceptat, ca să nu-l dezamăgească.

S-a pus în pat şi s-a învelit în braţele lui, încercând să alunge gândul că va avea o altă zi lungă şi insuportabilă. Deja s-a învăţat să îi fie silă de tot. Peste câteva ore, când somnul îi va fi mai dulce, ceasul va anunţa că trebuie să se despartă de pat şi de căldura trupului dragului ei. Din fericire, măcar plecarea e temporară, căci seara se vor revedea. Vor mânca împreună, vor sta la poveşti, se vor regăsi în dragoste şi într-un final vor adormi. În această ordine sau alta sau, cine ştie, deloc.

Până atunci, ea trebuie să înfrunte o nouă zi. Şi mintea îi zboară aievea. De ceva timp, zăpada se cerne mereu. Se gândeşte cum ar fi să alunece şi să se întindă pe jos, simţind gheaţa sub spate şi fulgii dansându-i pe chip. Nu a mai căzut de mult, dar a învăţat de-atâtea ori să se ridice.

Cum să te vindeci de oboseală, când ea vine din zădărnicie şi neputinţă? Unii aşteaptă primăvara, ea doar un mugur ce nu va mai înflori nicicând...

A oftat şi a privit în sus: lumea se mutase pe tavan. Il y a toujours des choses qu'il faut faire au-dela des reves, des desires... Şi sufletul îi fuge iar...

Un comentariu:

Sandrina-Ramona Ilie ( Lady Allia) spunea...

Cred că m-ai descris perfect!
Pe mine şi toate neputinţele acelea care se mutaseră în tavan...
Foarte frumos expus, dar dureros de plin de realitate.
Îţi doresc să treacă şi să îţi înmugurească toate visele şi aşteptările!

Te iubec Pitita mea dragă :)!

 
FREE BLOGGER TEMPLATE BY DESIGNER BLOGS