Desenchantee

19 martie 2010

Uneori, se întâmplă câte un lucru care o trânteşte de pământ şi o aduce la realitate. A uitat de ea. Şi-a pus în cui dorinţe, vise, întrebări, uimiri, pasiuni, până şi vaiete şi dureri. Nu-i de mirare că dimineaţa, când se uită în oglindă, nu se mai recunoaşte: trăieşte doar pe jumătate, dacă asta se poate numi "a trăi".

*****

În anonimatul şi tăcerea mea, îmi place să cred că încă "văd" oamenii din jur. Citesc la unii dorinţa de a fi apreciaţi şi respectaţi, la alţii frustrarea că nu au ajuns unde au vrut. Sunt şi persoane care calcă de mici pe cadavre pentru propriile scopuri şi orgolii. Aşa se distrug prietenii, iubiri... Dincolo de orice renume, succes social sau material, neîmplinirea îşi strigă neputinţa. Ce rost are să îţi asiguri aprecierea unei lumi întregi, dacă sufletul tot singur îţi e, dacă seara, după o zi de glorie, nu ai cu cine să împarţi bucuria? Ce rost au toate strădaniile noastre de a ne adapta acestei lumi nebune şi acestei societăţi bolnave, dacă într-un final, tocmai cine ar trebui să fie lângă noi nu e? Ce folos, când în adâncul sufletului ştii că toată faima de care te-ai putea înconjura nu valorează nici pe jumătate cât omul drag pe care ai vrea să-l strângi în braţe la sfârşitul unei zile? Ce rost să ştii că te iubesc o sută de oameni, când tu tânjeşti tocmai după ceea ce la un moment dat ai desconsiderat?

*****
"Despre lucrurile simple" ale Mihaelei Rădulescu nu am multe de spus. Mi-a ajuns în mâini şi am citit-o. În afară de paginile despre Irak şi Afganistan şi cele care poartă numele cărţii, restul nu constituie cine ştie ce noutate sau enigmă nerevelată până acum. Mihaela Rădulescu e prea aproape de lume, Oana Pellea, în schimb, e foarte aproape de cer. Totuşi, din anumite puncte de vedere, cartea celei dintâi m-a durut teribil. Şi tot din anumite puncte de vedere, "Nişte răspunsuri" vor rămâne doar o serie de alte pagini de pe tarabe, ca multe altele.

*****

Je voudrais retrouver l'innocence, mais rien n'a de sens, et rien ne va... Veşti. Amalgam: tristeţe, neputinţă, nepăsare, scârbă, dorinţă, ajutor, nerăbdare, dor, împlinire, aripi, zbor, linişte... Tararam, tararam, tarararam... primăvara începe cu tine, prima ploaie de vară nu ţine... Nerecunoştinţa, însă, începe acolo unde omul din tine nu se recunoaşte în nimic din ceea ce are, iar cei din jur îţi spun că eşti norocos, dar tu te simţi oricum, numai aşa nu. Atunci e cel mai bun moment în care să-ţi scoţi sufletul la o plimbare, să staţi de vorbă ca între doi vechi prieteni.

7 comentarii:

Sandrina-Ramona Ilie ( Lady Allia) spunea...

:)...foarte frumos Pitita mea. Fără să vreau să te simţi "copil" şi fără să vreau să te rănesc...mă recunsoc în textele tale foarte frumos şi aproape mă identific. Le scriam pe la 21-23 de ani. Apoi m-am oprit. Au devenit doar câteva texte scrise cândva. Nu mă simt bătrână, Doamne fereşte :), dar observ că într-adevăr viaţa se repetă oarecum prin fiecare dintre noi :) şi mă bucur că tu şi nu altcineva mă rescrii.

Îmi doresc însă să nu ajungi până la pagina în care condeiul s-a răsucit. Ţie, mai mult ca oricui îţi doresc să ai parte de mult mai multe împliniri şi fericire şi chiar dacă acum ţi-e greu, greul să treacă repede şi să pară doar un vis urât dintr-o zi ploioasă :).

Te iubesc ca şi pe Augusta mea Crengule..., chiar te iubesc să ştii!

Crengu spunea...

Stiu, draga mea, stiu ca ma iubesti, stiu si simt asta, iar sentimentul e reciproc. Cand ne vom vedea, iti voi povesti cum e cu dorinta mea, a noastra de fapt, de a te/ va vedea fericiti si impliniti. :)

Cat despre condei, hmm... e posibil sa se fi rasucit atunci cand am vrut sa sterg blogul. Inca nu am aflat de ce, totusi, l-am pastrat. Ma conformez, insa, sa mai astern cate ceva...

Aveam un scop, cand mi-am facut blog, mi-am dorit ceva ce as vrea sa realizez si practic. Inca nu stiu ce am reusit, probabil ca feedbackul, daca este sau va fi, il voi afla muuult mai tarziu. :)

Aldor spunea...

Mereu exista legauri pe care noi uitam sa le mai simtim sau trecem pe langa ele, plini de probleme. Legaturile exista, insa nu sunt exploatate.

Nu renunta la ceea ce faci online, indiferent care este forma, blog, site, etc...

Si chiar n-o mai ascultasem demult pe Mylene.
Merci!

ariadnaf spunea...

Impresionant filmul. In fata libertatii dezlantuite...oceanul...o alta limitare, infrangere, neputinta, poate chiar sfarsitul.

Crengu spunea...

Aldor, nu ai pt ce! :) Cat despre renuntat, nu stiu ce sa zic... nu prea vad de ce as continua, sincera sa fiu.

Ariadnaf- :) Te mai astept.

doru coroiu spunea...

Ba iti multumesc! Asta pentru ca imi place cum si ce scrii. Si de ce sa nu continui? Nu asta ti-ai dorit? Sa scrii ... sa lasi cateva idei in suspensie, oamenii care te citesc sa gandeasca? ;)

Nu uita, si eu, ca tine, am vrut sa ma las de bloguit, de scris ... insa, uite-ma.... mai schimb, mai renunt, dar sunt pe net si transmit in continuare ideile mele.

doru coroiu

Crengu spunea...

Doru, pe tine te recunosc oricum ai semna. Cred. :p Cat despre ce mi-am dorit, eh, e ceva de discutat aici. Mai trece timp, se mai intampla lucruri, se mai regandesc altele...

Oricum ar fi, e randul meu sa-ti multumesc, pt apreciere. :) Si cred ca, indiferent daca am renunta sau nu la bloguit/ scris, tot ne-am lasa cate un semn. :)

 
FREE BLOGGER TEMPLATE BY DESIGNER BLOGS