Tablou

27 noiembrie 2009

Sunt gânduri amestecate, idei disparate şi speranţe care se străduiesc să nu moară. Sunt oameni de care mi-e dor, dar care sunt departe şi alţii aproape, pentru care nu reuşesc să mă împart, aşa cum şi-ar dori. Sunt cărţi care mă aşteaptă cuminţi, alei de parc ce se vor cutreierate... răsuflări pe care le-aş vrea tăiate şi îmbrăţişări care nu ar trebui să se termine vreodată...

Dincolo de toate, există o piaţă, sau mai multe. Copii de 12, 13 ani, cu Mafia sau La Familia pe telefon, aglomeraţie la shaormerie, câini şi oameni care vor ceva de mâncare. Barăci dărâmate, gropi în curs de asfaltare şi străzi ce stau să fie lărgite. Noroi, figuri posace, întrebătoare, nerăbdare, lipsă de bun simţ, înghesuială în primul autobuz, de parcă altul nu ar mai veni, ură, discriminare, răutate.

Un om cu membrele răsucite, cu o cutie de pantofi în care strânge mila trecătorilor. Vânzători de bilete la bingo lângă cortul lui Traian Băsescu, aroma de ceva bun, de la patiseria din colţ, omul cu covrigii şi tanti cu ziarele şi colecţia Tom şi Jerry, cea care vinde ciorapi, dar şi cea de care urmaşii au uitat.

Nişte trepte coborâte într-o încercare de nepăsare, până la metrou, o rampă care aşteaptă de săptămâni bune să fie reparată. Cutii cu sardine, oameni care se privesc cu sfială, care se tem să se atingă şi se feresc unii de alţii cât mai mult posibil. Paznici de metrou cu maşti anti-gripale, adolescenţi entuziaşti, rebeli din cale-afară, îmbulzeală la staţie, aer, cerul care abia zâmbeşte şi el, o facultate în renovare, anticari care se înşiră dezolaţi de-a lungul bulevardului, claxoane, traversări la culoarea roşie, şoferi pentru care nu există verdele, o covrigărie recent deschisă, la care deja e coadă, o bancă pentru care puţini mai au bani şi o femeie care de ani de zile are casa pe trepte, în faţa ei şi pentru care ziarele şi cartoanele sunt singurele pături.

Peste drum, un Cerc Militar, un hotel Cişmigiu de care şi-au amintit că trebuie renovat, străzi împânzite de maşini, grabă, timp care nu mai are răbdare... Peisaj bucureştean? Nu, doar unul românesc...

3 comentarii:

Logatu spunea...

Peisaj romanesc, intr-adevar. Doar metroul lipseste in provincie din acest tablou.

alexander spunea...

la cum ai descris de amanuntit mai ca pot sa aflu unde stai. deci vii cu metroul. pana la metrou trebuie sa caut un om cu membre rasucite, o tanti cu ziare si colecita tom si jerry. :) shaorma, baraci etc etc.

stii, mereu avem un sentiment de neimplinire, un sent. ca nu facem tot ce ne dorim. eu deseori cand vin la job si trec prin parcul izvor, invidiez pe cei ce stau in parc dimineata si citesc. imi zic ca o sa fac si eu asta:) si cand am liber dorm ca un nesimtit :)))

Crengu spunea...

Logatu- Intr-adevar, doar metroul lipseste.

Alex, poate e suficient sa intrebi, ca sa afli unde stau. :D Cat despre sentimentul de neimplinire, pai nu tu erai cel cu care "dezbateam" ca o carte se poate citi oriunde? :D Si tu indraznesti sa dormi! Si mai rau, te mai si lauzi cu asta! :))

 
FREE BLOGGER TEMPLATE BY DESIGNER BLOGS