Din ciclul "Dacă e criză, s-o ştim şi noi!"

20 august 2009

Dacă înţelepciunea s-ar găsi la kilogram, mulţi ar cumpăra-o, deşi puţini ar şti ce să facă cu ea.

Dacă oamenii ar iubi cu adevărat, nu ar îndrăzni să înşele, nici măcar ca să se răzbune pentru că partenerul sau partenera face asta. Dacă ar şti că orice relaţie presupune efort, dăruire, să ştii să dai, dar şi să primeşti, să te pui pe tine înaintea celuilalt, să încerci mereu să-l bucuri, chiar şi cu lucruri mărunte... probabil că e prea mult de făcut, nu? Sau e vorba de prea multă comoditate la mijloc, de egoism ( "Să facă ea, de-aia e femeie! E datoria ei!", "Să mai facă şi el, nu vede că sunt obosită?"). Câţi ştiu să facă aşa ceva?

Refuz să înţeleg cum poate cineva arunca pe fereastră trei ani sau şi mai mult de relaţie, pe motiv că e înşelat şi el sau ea de ce să nu facă la fel. Mai mult de atât deja nu mai ţine de nişte sentimente pe care susţineai că le ai pentru cel care, cu bune şi cu rele, ţi-a fost alături. Iar celor care se culcă pe-o ureche, care renunţă la o vorbă bună, la un compliment, la o floare, gândindu-se că omul de lângă ei e oricum al lor, le-aş spune că orice om are o limită şi că nimănui nu-i place să fie neglijat. În timp ce ei fac asta, altcineva poate remarca frumuseţea celei de lângă ei, pe care nu au mai avut timp să o observe. Încetul cu încetul, când deja există antecedente de despărţire şi când ei sau lui i-a încolţit deja în minte ideea că totul s-a terminat, cu greu se mai poate repara ceva. Apreciaţi omul de lângă voi atunci când îl aveţi, nu după ce l-aţi pierdut. Nu fiţi viteji de-abia după ce-a trecut războiul! Şi asta o spun în condiţiile în care de ceva timp, deja, sunt martoră fără voia mea unei despărţiri şi din afară vezi altfel lucrurile şi pui altfel în balanţă implicarea celor doi în relaţia respectivă!

De ce unii băieţi refuză fetele? De ce nu? Ce-aţi vrea să facă, să le primească pe toate, cu braţele deschise, ca apoi să sufere? Cum fac, de altfel şi fetele. Azi cu unul, mâine cu altul şi se întreabă apoi cu ce-au greşit, de au dat numai de tâmpiţi. Orice lucru se face cu măsură, pentru că orice lucru are o limită. E drept că în ziua de azi puţine sunt fetele care-şi mai aşteaptă cum trebuie alesul, dar nici cu băieţii nu mi-e teamă. Văd zilnic fel şi fel de specimene, din ambele categorii.

Şi oameni buni, tinerii ăştia, de care vă plângeţi prin tramvai, troleu şi alte mijloace de transport în comun, că nu dau locul bătrânilor sau că sunt în stare să facă sex de faţă cu toată lumea, tinerii aceştia sunt crescuţi de voi, cei care vă oripilaţi atâta când daţi cu ochii de lipsa lor de bun simţ! Aşa că nu mai comentaţi când îi vedeţi cum se comportă, mai bine gândiţi-vă cum v-aţi educat copiii sau dacă sunt mici, aveţi grijă să nu le reproşeze nimeni nimic vreodată! Pentru că altfel societatea asta o să se ducă de râpă şi voi odată cu ea, pentru că da, propriile voastre odrasle, pe care susţineţi că le-aţi crescut ca pe ochii din cap, o să uite de voi! Şi o să ajungeţi ca bătrânii care cerşesc la colţ de stradă sau pe unde pot şi la care nu îndrăzniţi nici măcar să vă uitaţi, darămite să-i mai şi ascultaţi, când vă cer ajutorul!

Şi nu, nu sunt exemplu de moralitate sau de bune maniere, dar am ochi şi minte şi filtrez ceea ce văd şi aud. Şi mă minunez când oameni cărunţi, trecuţi de-o vârstă, ajung să se jignească din cauză că în mijlocul de transport în comun e aglomeraţie şi n-au loc unul de altul. Cum spunea şi Raluca la un moment dat, nu criza financiară e problema noastră principală, altele mai importante sunt în plină criză.

Anonimă şi tăcută, aşa trec prin lumea asta întoarsă cu fundu-n sus şi încerc să învăţ oamenii şi viaţa pe de rost...

4 comentarii:

Anonim spunea...

Judecata limpede este cel mai greu de stăpânit.
Fără ea, suntem nişte copii care aleargă de colo-colo cu bisturie în mână.
Când ceva începe, de obicei nu ştii cum se va termina. Casa pe care voiai să o vinzi, devine căminul tău.
Cei cu care ai fost obligat să te muţi devin familia ta, iar aventura de o noapte pe care voiai să o uiţi devine dragostea vieţii tale.
Toată viaţa ne facem griji pentru ce va fi în viitor...ne facem planuri pentru viitor,încercăm să ghicim viitorul...De parcă dacă am reuşi să-l întrevedem
am putea să atenuăm loviturile.
Dar viitorul se schimbă mereu.
Viitorul e locul unde se adăpostesc cele mai adânci temeri ale noastre...Şi cele mai fierbinţi năzuinţe.
Un lucru e sigur...când în sfârşit se arată...Viitorul...Nu e deloc aşa cum ni l-am imaginat.
Tinerii petrec mult timp gândindu-se la viitor...făcându-şi planuri de viitor...încercând să-şi atingă visurile,dar, la un moment dat,
îţi dai seama că viaţa ta se petrece în prezent...Nu după ce termini facultatea,
nu după ce-ţi faci alte si alte studii, ci chiar acum. E aici, acum. Clipeşte şi ai ratat-o.


Aţi rostit vreodată cuvintele astea ?Te iubesc...
Nu vreau să trăiesc fără tine...
Mi-ai schimbat viaţa...
Aţi rostit vreodată cuvintele astea ?
Faceţi-vă planuri...
Găsiţi-vă un scop în viaţă...
Incercaţi să-l atingeţi..
Iubiţi iubiţi mult
Chiar şi când credeti că nu se mai merită
Dar, din când în când,
Uitaţi-vă în jur...
Si trăiţi clipa.
Pentru că asta e tot ce avem.
Mâine totul poate fi pierdut.

prefer de data aceasta sa raman ....un anonim

Andreea spunea...

"Refuz să înţeleg cum poate cineva arunca pe fereastră trei ani sau şi mai mult de relaţie, pe motiv că e înşelat şi el sau ea de ce să nu facă la fel."

Dar oare nu el/ea a aruncat pe fereastra cei trei ani inseland?
Eu sunt dintre cei care nu s-ar uita in urma atunci cand ar afla ca a fost inselata. Pentru ca iubesc, pentru ca nu ma astept la asta de la persoana de langa mine, pentru ca totul iti pare o mare minciuna in moemntul in care afli asta. Din care vrei doar sa iesi.

Andreea spunea...

PS: Cu exceptia celor doua randuri, ca de obicei, subscriu. Te pup Crengu si casa de piatra!>:D<

Crengu spunea...

Andreea, da, ai dreptate si imi dau seama ca nu m-am exprimat bine. Ma refeream la un caz in care ea nu stie de la el ca a inselat-o, sa zicem ca se bazeaza deocamdata doar pe zvonuri, nu pot sa spun mai multe. Cu asta nu sunt de fapt de acord. Inainte se lamureste totul si apoi n-ai decat sa faci ce vrei, zic eu.

Te pup si eu si-ti multumesc! :* >:D<

 
FREE BLOGGER TEMPLATE BY DESIGNER BLOGS