Învăţ tăcerea

17 iulie 2009

Când simt şi eu nevoia să scriu, nu pot... tocmai când mi-ar face bine, nici măcar pagina asta de blog nu e în stare să mă ajute să-mi pun în ordine gândurile...

Şi au fost veşti bune şi unele mai puţin, au fost momente fericite şi unele mai puţin... şi pur şi simplu sunt clipele în care oricât aş vrea, nu pot să scriu... S-ar părea că e vremea faptelor, cuvintele trebuie să se mai odihnească.

Au fost timpuri în care au fost prea multe. Mi s-au spus "poveşti" şi câte-n lună şi în stele, mi s-au făcut promisiuni şi tot soiul de declaraţii, care, normal, nu s-au realizat nicicând. Am tânjit după fapte, când credeam că am nevoie de cuvinte. Acum, le am pe toate, dar prefer faptele. Pentru că multitudinea de simţăminte de care e capabilă inima nu o pot descrie nici toate cuvintele din toate limbile pământului.

Aşa că, dacă tac, e pentru că pur şi simplu nu există cuvinte potrivite, ci doar o inimă care trebuie ascultată, simţită, iubită... Iar liniştea, cât bine poate să facă liniştea...

Niciun comentariu:

 
FREE BLOGGER TEMPLATE BY DESIGNER BLOGS