Too lost in you

28 iunie 2009

Sunt clipe care-mi rămân adânc întipărite-n suflet, momente greu de descris în cuvinte... Sunt fulgi de nea care ne presară începutul şi picuri de ploaie ce ne pecetluiesc povestea.

Nicicând n-am iubit ploaia mai mult ca acum. O ascult şi tresar, cu gândul la amintirile noastre din viitor. De ce tu? Pentru că ai ştiut să vezi în mine ceea ce eu nu ştiam că mai sunt. Pentru că ai avut încredere şi răbdare, pentru că ştii să aştepţi şi să (te) dăruieşti.

Pentru că nicicând nu am fost ca acum. Şi tu mă ştii, m-ai învăţat dintr-o privire şi mă rosteşti cu fiecare bătaie de inimă. Iar eu... eu te ştiu din prima clipă în care ne-am întâlnit. Deşi, printr-o întâmplare ciudată a vieţii, n-am îndrăznit să cred că te-am recunoscut...

Ne-am găsit atunci... un om şi-o oamă... plămădiţi din rouă, din albastru de cer şi din stropi de vânt...


3 comentarii:

Florin spunea...

ai scris superb..:)

faina si melodia..

Geocer spunea...

Foarte frumos, Crenguta !

Crengu spunea...

Florin, Geocer, multumesc! :) Melodia e un cover dupa "Quand j'ai peur de tout", a Patriciei Kaas.

 
FREE BLOGGER TEMPLATE BY DESIGNER BLOGS