Despre teoriile metafizice ale ierbii şi nu numai

26 iunie 2009

Zi lejeră la serviciu, dar am obosit tocmai pe ultima sută de metri.

Două mari evenimente, sau unul, după cum s-a văzut pe la televiziuni: îngerul blond al lui Charlie, Farrah Fawcett a pierdut, ieri, lupta cu cancerul, iar de regele pop, Michael Jackson, ştiţi deja cu toţii.

Ieri s-a stins un critic şi scriitor român, prea puţin mediatizat, însă. "Matei Călinescu, una dintre vocile literare marcante ale culturii romaneşti contemporane, s-a stins din viaţă, la varsta de 75 de ani, in urma unei lungi suferinţe cauzate de cancer, la Bloomington, Indiana, informează NewsIn. Călinescu a decedat pe 24 iunie, iar funeraliile vor fi organizate in ziua de 29 iunie, la cimitirul All Saints". (mai multe aici http://www.ziua.ro/news.php?data=2009-06-25&id=31608)

Se duc oamenii, se duc, dar noi tot nu realizăm cât de efemeri suntem. Avem impresia că vom trăi veşnic pe acest pământ şi culmea, nu învăţăm nimic din lecţiile pe care le primim. Facem aceleaşi greşeli ca şi altădată, ne grăbim la fel de mult, uităm tot mai mult că sunt lucruri mai importante decât banii pe lumea asta. Nu ne dăm seama decât atunci când rămânem singuri, fără un suflet cald aproape, fără cineva care să ne spună o vorbă bună. Uneori, nici atunci nu realizăm.

Am ajuns să trăim pentru patru pereţi pe care oricum nu o să-i luăm cu noi, pentru nişte bani pe care apoi îi cheltuim aiurea, pentru un confort care ne face mai mult rău, decât bine. Dar ne place să ne minţim că suntem fericiţi sau măcar pe drumul cel bun spre fericire.

Când aţi ascultat ultima dată cum creşte iarba? V-aţi gândit vreodată şi la teoriile sale metafizice? (Vasy ştie!) Când v-aţi bucurat ultima dată de un apus de soare, de un răsărit, de faptul că trăiţi, că aveţi prieteni, că sunteţi iubiţi? Când i-aţi spus ultima dată soţului/ soţiei/ iubitului/ iubitei/ copilului că îl/ o iubiţi?

Stăm cu ochii pe vedetele de talia lui Michael, ne dăm cu părerea despre vieţile lor, le numim în toate felurile, ca într-un final să ne aducem aminte şi ce-au făcut bun şi să le deplângem. De parcă noi am fi perfecţi şi merităm să aruncăm primii piatra! Nimic mai fals! Şi cu toate astea, facem aşa în fiecare zi, uitând că viaţa noastră se duce, în timp ce aruncăm o privire în curtea vecinului. Poate capra lui e mai grasă, poate pomul lui e mai roditor, poate, poate, poate...

Oare când o să ne amintim să trăim? Sau, mai bine zis, am ştiut vreodată?


Un comentariu:

drush spunea...

acum 10 minute i-am spus ca il iubesc si ii spun si acum(la status) :) :P

 
FREE BLOGGER TEMPLATE BY DESIGNER BLOGS