Extemporal

31 mai 2009

"Experienţa este cel mai dur profesor, pentru că întâi îţi dă testul şi apoi îţi spune care era lecţia." (Vernon Law)

Am avut si eu cateva corigente pana acum, pentru ca nimic nu se invata usor, nici rabdarea, nici increderea, nici iubirea. Dar asta nu m-a facut sa abandonez, ci din contra, m-am indarjit si mai tare, pentru ca stiam ceea ce pot sa fac si unde vroiam sa ajung.

Iar linistea de azi nu mi-o poate stirbi nimeni. La fel cum nimeni nu ma poate convinge ca daca unul minte, fura, inseala, calca peste suflete si peste cadavre, toti fac acelasi lucru. La fel ca in jurnalism, am cel putin trei surse sa-ti demonstrez ca omenia inca exista, ca tandretea si bunul simt nu sunt demodate, ca increderea si respectul le castiga oamenii care demonstreaza ca le merita.


Ion Pillat (31 martie 1891-17 aprilie 1945)

29 mai 2009

Vremea
Am oprit în luncă apa curgătoare
La un scoc de moară printre verzi arini;
Am oprit pe ape lin-tremurătoare
Zilele de vară, razele de soare,
Nopţile senine, stelele şi luna
Pentru totdeauna
Vremea care curge n-am putut s-o ţin.
Am închis în palmă pui de rândunele,
Le-am simţit bătaia inimii în chin;
Am oprit în braţe dragostele mele…
Pasăre de-o toamnă, dragoste cu jele,
Le-am cules ca frunza moartă când dă bruma
Pentru totdeauna
Vremea care zboară n-am putut s-o ţin.
Am păstrat în suflet gânduri, vorbe, glume,
Zâmbetul ce iartă, plânsetul hain;
Am păstrat în minte fete fără nume
Întalnite-n cale şi pierdute-n lume,
Le-am în mine una cate una
Pentru totdeauna
Vremea, vremea însă, n-am putut s-o ţin.

(- academician, antologator, editor, eseist, poet tradiţionalist şi publicist român; pe linie maternă a fost înrudit cu familia Brătianu; bunicul său a fost cunoscutul politician Ion Brătianu, care a fost adesea evocat în poeme din volumul său cel mai complet din punct de vedere estetic, "Pe Argeş în sus", în poeme precum "Bunicul", "Bunica", "Aci sosi pe vremuri" sau "Ochelarii bunicului";

-şi-a petrecut copilăria la moşiile Florica, pe Argeş şi la Miorcani, pe râul Prut; după 1945 poezia sa este trecută la "index", evident din raţiuni strict politice; fiul său, criticul şi romancierul Dinu Pillat a fost îndepărtat de la Facultatea de Litere, unde era asistent al lui George Călinescu, fiind condamnat la temniţă politică, iar manuscrisele i-au fost confiscate şi distruse; nepoata sa, Monica Pillat este o reputată anglistă; sursa wikipedia)

Adu-ţi aminte că vei muri!

Astăzi am trecut pe lângă câţiva oameni strânşi în jurul unui bărbat. Căzuse pe stradă... curând a sosit şi ambulanţa...

Nu ştiu cine era, dacă avea sau nu copii, soţie, rude. Cert e că mi-a reamintit cât de scurtă poate fi viaţa. Şi unii şi-o consumă alergând după avere, uitând că nimic nu e etern şi că zâmbetul copiilor lor şi al celor dragi este nepreţuit. Unii realizează prea târziu asta.

Nu degeaba se spune să ne despărţim de oameni cu cuvinte calde. Poate fi ultima dată când îi vedem!

Sufletul nu cunoaşte distanţele

"Ma cheama pamantul acesta pe care-l iubesc, pamantul acesta batran, tocit si bun, care freamata ros de vietati, sfredelit de radacini, adapat de suvoaie subterane si care cheama in zi, in noapte, sufletele din noi". Acestea sunt doar cateva din gandurile Piei Pillat, fiica poetului Ion Pillat, o femeie care a fost nevoita sa traiasca in exil, pentru a-si salva sotul de teroarea comunismului si a carei singura legatura cu familia din tara au fost scrisorile. Corespondentele au fost reunite intr-un volum intitulat simbolic "Sufletul nu cunoaste distantele" de catre Monica Pillat, nepoata Piei, intr-o incercare de a darui si altora "ceva din frumusetea fiintei" matusii sale.

Lansarea a avut loc marti seara, la libraria Humanitas Kretzulescu, in prezenta lui Dan C. Mihailescu, a Taniei Radu, Lidiei Bodea si, bineinteles, a celei care, din iubire pentru familia sa, s-a dedicat aparitiei unui nou volum din saga Pillatilor, dupa ce anul trecut publica "Biruinta unei iubiri", povestea de dragoste dintre unchiul sau, Dinu Pillat si sotia acestuia, Nelli.

Roman de dragoste epistolar, "Sufletul nu cunoaste distantele" este marturia "unui ochi care a refuzat cataracta resemnarii", dupa cum a precizat Lidia Bodea. O revelatie enorma, reconstituind vieti dragi si totusi intregi din cioburi vagi, volumul reflecta, in viziunea Taniei Radu, "dragoste, devotament, decenta, iertare, credinta", valori repuse in viata noastra, la locul lor. "Pia Pillat face astfel din corespondenta cu familia ei ceva viu", prezentand, in acelasi timp, o Romanie pe care am pierdut-o. E nevoie, asa cum a precizat Dan C. Mihailescu, de un efort enorm pentru a putea recupera si intelege sufletul interbelic transpus in aceasta carte, cu atat mai mult cu cat acest roman reprezinta o revelatie extraordinara a sentimentului de familie. Intr-o perioada in care are loc atomizarea Bisericii, a familiei, a mandriei nationale, in care se vorbeste despre casatoria intre persoane de acelasi sex, corespondenta Piei Pillat cu familia sa ne arata "ce mult am avut si ce nimic ne-a ramas".

Cartea poate fi citita fie ca o dare de seama psihologica a sentimentelor traite de actorii ei in anii '50-'60, fie ca un roman de iubire avandu-i ca protagonisti pe Nelli si Dinu Pillat, dar si ca unul autobiografic, ce prezinta soarta Piei Pillat.
"Am crescut sub ochii ei, care ma priveau din fotografiile frumos inramate de bunica mea. Curand, dupa ce am invatat la scoala literele, am inceput sa-i scriu Piei si ea mi-a raspuns vibrant, parca m-ar fi stiut dintotdeauna. S-au strans astfel, de-a lungul anilor, multe pagini, pe care si ea si eu le-am pastrat, cu sentimentul ca vietile noastre nu s-au depanat in zadar", a spus Monica Pillat despre matusa sa, marturisind ca in Pia vedea "intruchiparea aventurii si a neprevazutului".

"Temperament sangvin, aventuros, suflet naravas", renegata de familie pentru convietuirea neoficializata cu Mihai Farcasanu, Pia Pillat a fugit in 1946 dintr-o Romanie comunista prin complicitati cu spionajul britanic, luand in piept familia si lumea, pentru a salva viata celui care, intre timp, ii devenise sot. Colaborator la BBC, recasatorita cu un medic englez, Anthony Edwards, Pia a revenit de mai multe ori in tara dupa eliberarea fratelui sau, Dinu, Monica marturisind ca "toata tineretea mea a stat sub vraja asteptarilor ei".

Astazi, sufletul naravas de altadata, are 93 de ani si se afla intr-un azil din Anglia, unde s-a retras dupa moartea sotului ei, in toamna anului 1999. Chiar daca nu a fost prezenta la lansare, Pia stie de aparitia acestei carti si s-a bucurat, atat cat o poate face un om care sufera de Alzheimer. Nu a avut copii, insa Monica Pillat a avut grija sa-i duca mai departe mostenirea, sa-i povesteasca viata si sa-i redea, cumva, destinul de mare scriitoare pe care l-a pierdut prin refuzarea publicarii romanului evadarii, "The Flight of Andrei Cosmin", scris in 1972, sub pseudonimul Tina Cosmin. "Zborul spre libertate", cum a fost recuperat si tradus cu ajutorul editurii Vremea, a fost astfel publicat si in tara noastra in urma cu trei ani, stand si el marturie a unui "destin presarat cu iubiri tulburatoare" si a unei Romanii pe care multi dintre noi nu au avut ocazia s-o cunoasca si pe care altii o regreta.

(publicat aici http://www.ziua.ro/news.php?data=2009-05-28&id=29095)

P.S. : În mod normal, nu-mi postez munca pe blog, aşa că, pentru cei curioşi de mai multe, mă găsiţi aici www.ziua.ro (Ziua Online)

Around

28 mai 2009

Revin, încetul cu încetul. happy Deocamdată pentru a vă spune că ţara asta a avut (şi sigur încă are) oameni minunaţi, speciali, care i-au marcat nu doar istoria, ci şi literatura. Numai că, din păcate, despre ei nu se scrie, despre ei nu se citeşte, valorile azi nu se mai bucură de aprecierea de altadată.

Şi pentru că încă sunt sub farmecul unei lansări speciale la care am fost aseară, v-aş întreba ce rol mai au scrisorile în zilele noastre? Mai ştim să scriem una? Oare cât a trecut de când am apelat ultima dată la acest mijloc de comunicare?

Away

12 mai 2009

Acest blog a fost atins şi el de criză, una dintre multele. Ca atare, va urma o pauză, să zicem că binemeritată. Activitatea va fi reluată de îndată ce va fi posibil.

It's just a matter of soul

8 mai 2009

Cât oferim, cât primim? Luăm înapoi, lăsăm totul aşa cum e? Până când, până unde? Cum aflăm?



Dragostea adevărată începe acolo unde nu mai aştepţi nimic în schimb!

Libertate? Democraţie?

4 mai 2009

Pentru că tot vorbeam ieri despre libertatea presei şi Vasy tot a scris despre asta în mod realist, luaţi de citiţi în continuare şi vă minunaţi!

"Dupa legea "Big Brother" care ii obliga pe operatorii de telefonie mobila si de Internet sa arhiveze informatiile despre toate comunicatiile electronice ce au loc pe teritoriul Romaniei, a venit si randul blogurilor si forumurilor. Ministerul Justitiei are in dezbatere publica un proiect, care daca va fi adoptat, va mari supravegherea activitatilor din mediul online. Potrivit ProTv, vor fi incriminate prin lege anumite fapte comise prin intermediul Internetului, de catre cei care publica ziare online sau bloguri. Nici cei care posteaza pe forumuri sau folosesc alte mijloace ca chat-ul, poseda sau administreaza site-uri de Internet nu vor fi uitati. Pedepsele se incadreaza intre 6 luni si 5 ani de inchisoare. Astfel, vor constitui infractiuni si vor fi pedepsite ca atare, printre altele: accesarea materialelor pornografice cu minori; distribuirea sau punerea la dispozitia publicului de materiale rasiste sau xenofobe; amenintarea din motive de discriminare; negarea, minimalizarea, aprobarea sau justificarea genocidului sau altor crime contra umanitatii. Cei care doresc sa-si exprime punctul de vedere despre acest proiect de lege o pot face pana la data de 28 mai."

(sursa, de unde puteţi descărca şi proiectul, http://www.ziua.ro/news.php?data=2009-05-04&id=27039)

De ziua libertăţii presei

3 mai 2009

"Jurnaliştii şi publicul specializat consideră că presa din România trebuie să se autoreglementeze, în loc să se supună unei legi care să-i îngrădească libertăţile profesiei, potrivit unei cercetări calitative ale cărei concluzii au fost prezentate, sâmbătă, la Convenţia Organizaţiilor de Media.

Cercetarea, comandată de Active Watch Agenţia de Monitorizare a Presei şi Centrul pentru Jurnalism Independent, în perioada martie-aprilie 2009, a vizat şi respectarea deontologiei, precum şi conturarea unei percepţii a publicului specializat despre presa autohtonă de astăzi. [...]

O parte dintre respondenţi şi-ar dori un organism similar cu CNA pentru presa scrisă, iar alţii consideră că un astfel de organism ar fi periculos pentru libertatea de exprimare. În contextul în care internetul este din ce în ce mai folosit, respondenţii doresc şi o autoreglementare a presei on-line şi a site-urilor, considerate periculoase prin conţinut, mai ales pentru minori.

Printre beneficiile autoreglementării respondenţii au menţionat creşterea gradului de respectare a normelor deontologice, creşterea gradului de profesionalism prin impunerea unor standarde, reiterarea rolului social al jurnalistului, un grad sporit de protecţie pentru jurnalist şi creşterea gradului de responsabilizare a redacţiilor pentru publicul lor.

Ziariştii sunt nemulţumiţi de respectarea normelor jurnalistice la nivelul breslei, normele etice cel mai des încălcate fiind transmiterea de informaţii corecte, citarea sursei, ascultarea tuturor părţilor implicate într-un conflict, respectarea vieţii private şi imparţialitatea politică. Motivele menţionate de jurnaliştii participanţi la cercetare pentru care există abaterile de la deontologie sunt interesul pentru creşterea audienţei, dorinţa de a transmite informaţia cât mai repede, salarizarea proastă şi interesele politice şi economice ale patronilor.

Pentru majoritatea respondenţilor, respectarea normelor jurnalistice reprezintă o provocare, aceştia considerând că exercitarea zilnică a profesiei conduce la situaţii în care normele de bună practică sunt încălcate. [...] în opinia publicului specializat, presa din România este, în general, superficială, în căutare de senzaţional, reactivă şi fără imaginaţie. Ziarele sunt considerate foarte asemănătoare în conţinut, previzibile şi merg prin vulgarizarea informaţiei. Publicul mai crede că ziariştii cu adevărat profesionişti sunt greu de găsit, caută rar informaţii de background despre un subiect anume şi, de multe ori, nu scriu despre teme importante pentru societate. Problema semnalată cel mai des este aceea a lipsei de independenţă a presei.

Respondenţii chestionaţi mai cred că, de foarte multe ori, ziariştii încalcă etica profesională, fie de bunăvoie, fie pentru că sunt presaţi din exterior. Cel mai des încălcate norme sunt considerate dreptul la viaţă privată, la imagine, la non-discriminare şi drepturile minorilor.

Pentru toţi respondenţii este absolut necesar ca jurnaliştii să fie sancţionaţi atunci când încalcă drepturile persoanelor sau instituţiilor despre care scriu." (sursa: www.newsin.ro)

Un articol de aici spune că presa din România este parţial liberă, iar altul că riscă să devină o "fata morgana". Dacă privim peste Prut, în Moldova, nu se poate vorbi nici despre libertatea de exprimare, d-apoi de libertatea presei?

Nu pot să spun că-l admir pe Cristian Tudor Popescu, nici că-l urmăresc, dar mi-aduc aminte când, într-un an, de ziua libertăţii presei, a spus că această sintagmă e o "utopie". Nu ştiu ce spune şi ce crede în general pe diverse teme, dar cu libertatea presei încep să-i dau dreptate.

Nu

2 mai 2009

Nu, nu sunt dintre cei ce calcă pe cadavre pentru propriile interese. Şi nici dintre cei care trăiesc în trecut, deşi uneori mai arunc-o privire pe-acolo, uimită de drumul devenirii.

Nu sunt dintre cei cărora nu le pasă de sentimentele altora şi nici dintre cei care uită de cei ce s-au purtat omeneşte. Cu atât mai mult nu sunt dintre cei care dispreţuiesc sau urăsc, mai ales când e vorba de oameni la care cândva am ţinut.

Sunt lucruri pe care le-am uitat şi unele pe care nu am vrut să le ţin minte, iar altele pe care mi le amintesc din când în când, pentru că merită.

Sunt dintre cei care au învăţat că oamenii se pot schimba, pot regreta, se pot da cu capul de toţi pereţii, pentru ca în final să ajungă pe drumul cel bun. Sunt dintre cei care n-aruncă primii piatra, pentru că ştiu că sufletul şi mintea omului sunt greu de pătruns până-n adânc şi uneori greu de înţeles.

Sunt dintre cei ce-au plâns, au căzut şi s-au lovit, şi-au tras sufletul şi şi-au înghiţit lacrimile, s-au ridicat şi au mers mai departe.

Sunt dintre cei care au crezut în visele lor şi au învăţat să lupte şi să aştepte pentru ele. Sunt dintre cei ce cred că totul se întâmplă cu un scop şi mai ales sunt dintre cei care ştiu că important în viaţă nu e ceea ce au făcut din tine, ci ceea ce ai făcut tu, cu ce-au făcut din tine.

Sunt dintre cei ce simt şi dintre cei ce trăiesc, fără ipocrizii şi false pudori!

Îţi mulţumesc pentru că mă iubeşti şi mă susţii, îmi eşti prieten/ ă, amic/ă sau cunoscut/ă! Îţi mulţumesc de mă urăşti, pentru că doar în condiţii vitrege se formează caracterele şi doar aşa îşi pot dovedi capacităţile!

Întâi Mai am un dor...

1 mai 2009

1 Mai muncitoresc! Cu mici şi bere cât cuprinde! Da' de unde! biggrin Am avut treburi mai importante azi.

Mi-am făcut căsuţă cu mansardă, care are fereastră spre soare şi nori, spre picurii ploii de vară, spre dansul fulgilor de iarnă. M-am relaxat într-un hamac, pe ritmurile lui Clayderman şi am visat la vremuri ce vor fi.

Apoi am coborât în grădină şi m-am aşezat într-un balansoar şi am privit cerurile atât de albastre. De afară şi... din ochii lui.


 
FREE BLOGGER TEMPLATE BY DESIGNER BLOGS