Pentru zile negre

28 aprilie 2009



Pentru acele momente în care nu vă mai vine să o luaţi de la capăt! Îndrazniţi, efortul vă va fi răsplătit mai devreme sau mai târziu! wink

De la tremur la cutremur, nu-i decât un pas!

25 aprilie 2009

Ce mai faceţi? Bine, sănătoşi, cutremuraţi?

Aseară completam oracole la o expoziţie şi mă simţeam bine, în seara asta, la aceeaşi oră, mă legăna patul. rollingeyes Pentru prima dată singură la un cutremur. Bine, cu căteluşa gazdei, care oricum n-a avut nicio reacţie, deci nu se pune. ohgoon

Una peste alta, cu doar două zile în urmă mă găsisem să vă întreb ce aţi face dacă asta ar fi ultima zi în care aţi trăi. Nu sunt mama Omida, nici nu insinuez aşa ceva. Doar că, dacă fenomenul din seara asta ar fi fost mult mai grav, am realizat că aş fi avut câteva regrete. Pentru că unele lucruri deja sunt plănuite, unele vise deja sunt în curs de îndeplinire.

Voi aţi fi regretat ceva? Că doar v-a trecut ceva prin cap în momentul seismului! eyelash

Ştiaţi că...

23 aprilie 2009

...azi e Ziua Mondială a Cărţii şi a Dreptului de Autor?

"In fiecare an, incepand din 1996, la data de 23 aprilie se sarbatoreste Ziua Mondiala a Cartii si a Dreptului de Autor, la initiativa UNESCO.Ziua Mondiala a Cartii si a Dreptului de Autor comemoreaza moartea, in aceeasi zi, a aceluiasi an (23 aprilie 1616), a trei mari scriitori ai lumii: unul britanic, William Shakespeare, unul spaniol, Miguel de Cervantes, si Inca Garcilaso de la Vega, scriitor peruan de origine spaniola.

De asemenea, 23 aprilie este ziua de nastere a multor oameni care au slujit penita, cum ar fi Maurice Druon, K.Laxness, Vladimir Nabokov, Josep Pla si Manuel Mejía Vallejo.Consiliul general al UNESCO a hotarat decretarea, in 1995, a Zilei Mondiale a Cartii si a Dreptului de Autor, pentru a marca simbolic nasterea si moartea acestor scriitori si totodata pentru a incuraja lectura, un fenomen in scadere dramatica.

Prima Zi Mondiala a Cartii si a Dreptului de Autor a fost marcata la 23 aprilie 1996. Ideea marcarii acestei zile la 23 aprilie a fost oferita de Spania, unde are loc, la 23 aprilie, Festivalul Trandafirilor, o manifestare in care este sarbatorit Sf. Gheorghe (Sfantul Jordi) si este comemorat Miguel de Cervantes, alaturi de Willaim Shakespeare.

In aceasta zi, in Spania, inca din Evul Mediu, fetele si femeile primesc flori, iar barbatii-carti. Obiceiul oferirii cartilor a fost practicat dupa 1616, anul in care au murit Miguel de Cervantes si Willaim Shakespeare. In aceasta zi, in aproape toate tarile lumii au loc omagii inchinate cartii, autorilor, editorilor, librarilor, bibliotecarilor, si, implicit, cititorilor. In toata lumea sunt organizate expozitii de carte, lecturi publice si tot felul de alte manifestari menite sa incurajeze si sa popularizeze lectura -o activitate intrata oarecum in dizgratie."

(sursa http://www.buybooks.ro)

Ce aţi face dacă...

... asta ar fi ultima zi în care aţi trăi?

Mergeţi să luaţi Lumină!

18 aprilie 2009


Mai sunt câteva ore până la Înviere. Nu ştiu pe unde a trecut timpul până acum, nu ştiu pe unde va trece de aici înainte. Peste aproape o jumătate de an, totul se va schimba. Şi tot ce îmi doresc e linişte, pace, înţelegere, iubire...

De Paşte sunt acasă, m-am întors la origini, printre cărţile şi lucrurile mele, printre amintiri trecute şi viitoare. O tentativă de a mă regăsi? Nu ştiu dacă m-am pierdut vreodată, iar dacă da, îmi doresc să am mereu puterea să mă regăsesc. Pe mine, liniştită şi împăcată cu toţi şi cu toate.

Poate că nu mereu lucrurile se vor întâmpla aşa cum ne dorim. Îmi doresc să avem puterea să le acceptăm pe toate cu seninătate şi să schimbăm ce se poate cu determinare şi iubire!

Paşte Fericit!

P.S. : Era prea frumoasă cântarea de la LadyAllia ca să nu o împrumut şi eu! biggrin Audiţie plăcută în prag de Înviere!

Vis de primăvară

14 aprilie 2009


Vreau o zi de linişte, în care să iau pătura de acasă şi să mă aşez pe iarbă, să mă uit la soare, la cer şi la nori... să desenez viitorul în ochii lui albaştri, iar florile de măr să se scuture deasupra noastră... să trag aer în piept şi să nu fiu nevoită să mă grăbesc undeva... să uităm de noi, să ne confundăm cu verdele crud al ierbii, al frunzelor, al naturii... şi să mă prefac în culori, în picuri de ploaie, să mă ia în palmă şi să mă soarbă...

... să nu mai fie mâine decât după foarte mult timp... să nu mă strige nimeni nicăieri şi timpul să uite că exist... să alergăm printre pomi, ca nişte copii, să mă împiedic şi să mă întind surâzătoare cu faţa la cer... şi să mă topesc într-o îmbrăţişare, fără să simt, fără să ştiu...

... într-o zi... cu soare... iar florile de măr să mi se aşeze-n păr...

De la mine adunate

Da, ştiu, apar raar pe aici. Mi se întâmplă şi mie, criza, mai ales de timp, m-a ajuns şi pe mine. doh
Sâmbătă am dat o fugă pe la Simfonia Lalelelor, atât la propriu, cât şi la figurat, pentru că în mai puţin de jumătate de oră terminasem şi de vizitat şi de fotografiat. N-a meritat efortul. Criza a ajuns şi la Piteşti, în bugetul local sau e doar un şiretlic de-al lui Pendiuc. Mai multe citiţi aici, nu are rost să mai scriu încă o dată, mai ales că părerea generală tot aceeaşi o să iasă.

Oricum, ziua n-a fost chiar ratată, întrucât m-am bucurat de Raluca şi-al său soţ şi de Drush. Îmi pare rău că nu s-a putut mai mult, dar promit să vă mai stresez şi cu alte ocazii. biggrin

Aşa. Să continuăm. Cu ce? Bună întrebare. heehee

Să vă, spun de exemplu, că mi s-a luat de cât de răi putem fi, chiar şi acum, în Postul Paştelui? Cred că ştiţi şi singuri asta. Nicio rasă nu poate fi mai rea decât omul. Habar nu are, de fapt, să se comporte ca atare. M-am săturat de bătrâni, de copii, de persoane cu handicap la metrou sau la colţ de stradă. Mi se rupe sufletul când mă gândesc în ce hal pot unii să înjure, cum se vor desfăta ei de o masă mai mult decât copioasă de Paşte, iar cei mai sus enumeraţi nici măcar o casă şi nici măcar o familie nu au. N-o să rezolv nimic cu nişte rânduri pe blog, ştiu asta, nimic nu o să se schimbe, vom continua să fim aceeaşi naţie de oameni indolenţi şi comozi.

Şi pentru că m-am indignat deja destul, să continui cu lupta mea cu timpul. Sau să fie de fapt doar o proastă organizare? think Oricum ar fi, nu-i mai sunt suficientă timpului. Mereu îmi pretinde alte şi alte îndatoriri. Cu toate astea, "sunt tânără, doamnă, tânără", încă nu e devil aşa de negru! Plus că o dată cu trecerea anilor, o scap de unele responsabilităţi şi o să apară altele, aşa că nu o să am timp să mă plictisesc. ohgoon

Tot televizorul o să reuşească acest lucru, dovadă că în ultima vreme am cam uitat şi ce culoare are. whistle M-au înnebunit cu un Atlas de mitocănie, cu Becali şi mai nou cu Penescu. Într-un fel, e bine că ne tot spune de ei, abia ne iau ochii de la alţii, care fac şi mai multe şi mai mărunte sau chiar mari de-a dreptul. Aşa că spuneţi, dragi televiziuni, spuneţi, abia veţi fi ocupate şi nu veţi avea timp de alte investigaţii. wink

Ce să mai? Avem toate condiţiile să trăim... bine! notworthy chatter

"România, nu uita/ Basarabia e a ta!"

8 aprilie 2009



Piaţa Universităţii, Bucureşti, 08.04.09, 20:27

"Comuniştii repetenţi la alegeri!"
"Libertate pentru Basarabia!"
"Refuz, rezist, sunt anticomunist!"
"Voronin, eşti o mizerie!"
"Pate de porc comunist '89-'09, termen expirat!"
"Revoluţia '89 se '09 repetă!"

Logoree sentimentală


avem în inimă
două curcubee
care ne ies prin ochi
atunci când ne privim
şi se rotesc
şi se unesc
îndrăgostindu-se-n
cascade
ca două suflete
abia născute
care acum descoperă lumea
culorile lor se văd în oglindă
precum aripile unui fluture în floare
una e linişte, una e dorinţă
una e credinţă şi alta nădejde
şi se vor mai amesteca
un timp împreună
până ce din seva lor
va naşte alt substantiv
care va putea defini
mai nou şi mai pur
cavalcada curcubeelor
care ne ies din inimi
şi se opresc în priviri
topindu-se-n atingeri
flămânde
care în ce-a de-a opta zi a săptămânii
(căci pentru noi timpul reinventează noţiunea)
vor răsufla uşurate
că am învăţat să silabisim lumea
pe anotimpuri-
eu sunt iarnă
şi tu eşti toamnă
împreună doar vară,
căci prima a rămas rătăcită
între mine şi tine-
noi s-a pitit într-o singură
fiinţă
şi-aşteaptă să dospească
o culoare nouă-
aceea a eternităţii

Somn uşor, România! Locuitorii tai vegheaza...

3 aprilie 2009

"-Mamaie, da' copii n-ai?
A plecat un pic ochii în pământ, s-a fâstâcit de ruşine şi a răspuns:
-Ba da, maică, doi... da'... nu se uită nici cu curu' la mine.
-Poi cum aşa, mamaie?
-Uite aşa, asta-i răsplata educaţiei primite.
-Da' sunt plecaţi?
-Da, maică, în Spania.
-Şi mata nu ai casă, unde stai?
-Nu am maică, mă fugăresc de colo-colo.
-Amândoi copiii sunt plecaţi, mamaie?
-Nu, maică. Unul e aici, la Galaţi.
-Păi şi nu are grijă de mata?
-Nu ştie cum să scape mai repede de mine. Mai repede întreabă "N-ai mai murit o dată?"!
După o pauză scurtă în care pe chipul bătrânei se citeşte tristeţea, continuă să povestească:
-Stau şi eu aici, la mila oamenilor. Uite, umblu cu ăsta după mine (şi scoate din sân un inhalator pentru astm). Era 100 000 lei. Acum s-a scumpit, e 300 000 de mii, n-am de unde, maică, n-am de unde.
-Să ai grijă de mata, mamaie, îi spun blajin. Îmi urează de sănătate, să aibă grijă Dumnezeu de mine şi îmi continui drumul.

O întâlnesc uneori când cobor la metrou. De când cu criza asta, oamenii o iau peste picior, întreabă cum mai merge treaba. Alţii, mai răutăcioşi, când văd că mai sunt câte unii care mai scot câte ceva de prin buzunar sau de prin plasă, ar vrea să schimbe locul cu ea măcar o zi, să vadă dacă lor le-ar da cineva bani sau ceva de mâncare.

... şi îndrăznim să spunem că suntem "oameni"...

N-avem soluţii pentru copiii şi pentru bătrânii care stau pe străzi, pentru cei care pleacă la muncă în afară, în goana după un trai mai bun, n-avem bani pentru drumuri fără gropi, pentru zecile de familii care nu au ce pune pe masă, pentru cei care ar vrea să înveţe, dar nu au posibilităţi, n-avem cultură, n-avem răbdare, n-avem milă, mai nou n-avem nici evaziune fiscală, întrucât ţara noastră nu se regăseşte pe liste de acest gen. Citim despre sex, despre chiloţii rupţi ai vedetelor, căscăm gura la OTV, doar-doar Diaconescu ne-o rezolva problemele.

Până când? Nu vi s-a luat? După revoluţie, aţi dat iama în sex, în toate bârfele, în toate "oribilele crime din Primăverii". Vă bucuraţi de orice rău, atâta timp cât nu e al vostru. Nu daţi nimănui o mână de ajutor, pentru că nici alţii nu vă ajută pe voi. Ce motive! Laşi! Aşa vă numiţi! Voi toţi, care priviţi, pentru că aşa e mai comod şi pentru că s-or găsi alţii care să facă ceva, numai pe voi să nu vă deranjeze! Nu vă pasă de lumea în care trăiţi, nu vă pasă că tot asta e lumea în care vor trăi copiii voştri: murdară, din toate punctele de vedere!

Dar cum să am pretenţii să fie altfel, când oamenii sunt primii departe de a fi imaculaţi?

România, nu te trezi, cum îţi cântă Paraziţii! Locuitorii tăi nu dorm, ei veghează. Veghează nestingheriţi la... distrugerea ta!
 
FREE BLOGGER TEMPLATE BY DESIGNER BLOGS