Cândva am cunoscut o fată

18 februarie 2009

Cândva am cunoscut o fată. Ţinea curcubeul într-o punguliţă şi-n suflet speranţe, vise, dorinţe şi zboruri.

Acum râde citind o carte în metrou şi oamenii se uită suspect la ea; tresare când în drum spre tramvai descoperă pe telefon un mesaj de la jumătatea ei de portocală. Îi place viaţa ei, îi place ceea ce face, iubeşte şi trăieşte din plin. În ultima vreme şi-a cam cumpărat cărţi. Se luptă cu timpul, dar mai ales cu ea însăşi. Se bucură când descoperă că ideile ei nu sunt înapoiate, că mai sunt şi alţi visători în afară de ea, când află că da, atunci când doi oameni se iubesc, fac orice să fie împreună. Uneori nu are nevoie de confirmări, pur şi simplu ştie. Ca şi acum. Nu mai ţine curcubeul într-o punguliţă, încearcă să-l dăruiască în fiecare clipă. Să coloreze vieţi şi sentimente. În zile agitate şi aglomerate, refugiul ei sunt doi ochi albaştri, o îmbrăţişare caldă şi amintirile despre viitor...

"Dacă tot ceea ce s-a întâmplat în istoria Universului ar fi comprimat în douăzeci şi patru de ore, Pământul nu ar fi apărut decât târziu după-amiaza, dinozaurii ar fi venit câteva minute înainte de miezul nopţii, iar omenirea ar fi existat doar în ultimele două secunde..." (Jan Olav)

Cândva am cunoscut o fată... Poate aţi întâlnit-o şi voi, în drumul vostru prin viaţă!

5 comentarii:

Anonim spunea...

parca e scris de mine.......

Ema spunea...

Frumos...Felicitari!
Sa ai o seara minunata

Crengu spunea...

Multumesc, Ema! O seara faina si tie! >:D< :*

alexander spunea...

dap numai fata in cauza putea sa scrie asta. asa ca te-ai deconspirat. si cand doua jumatati de portocala se comporta ca niste magneti, e taman bine.
yep yep

Crengu spunea...

Of, Alex, ce ma dai tu repede de gol! :)) :*

 
FREE BLOGGER TEMPLATE BY DESIGNER BLOGS