2 teach is 2 touch a life 4 ever!

25 februarie 2009

Omul cât trăieşte, învaţă! Foarte adevărat proverb!

În ultima vreme am realizat cât de greu e să scrii în aşa fel încât să te priceapă toată lumea. Aşa că v-aş ruga să mă atenţionaţi când frazele mele sunt lipsite de coerenţă sau de logică sau conţin cine ştie ce alte greşeli. Excepţie fac textele care se vor a fi poetice, prin multitudinea de metafore şi epitete, supuse interpretării.

O să-mi însuşesc observaţiile şi o să mă străduiesc să-mi îmbunătăţesc tehnica. Mulţumesc! happy

Şi cred că mai am ceva de anunţat.
Nu, nu mă mărit! Încă! tongue

De mâine mă întorc la o pasiune de-a mea, care mi-a cam lipsit şi pe care în ultima vreme am cam plasat-o pe locul "n", din cauză că ustensila necesară a avut nevoie de îngrijiri medicale.
biggrin So I'll be back on track! smug

Roblogfest

M-am înscris la Roblogfest. Dintr-o pornire, pentru că n-am avut ce face, nu ştiu exact, dar m-am înscris. Nu mă aştept să mai şi câştig, mai ales că sistemul de votare e total aiurea. Intră omu' pe blog, vede bannerul, dă click şi se trezeşte că ajunge la pagina cu informaţii despre blog, nu la cea de votare. Iar ca să voteze, tre' sa-şi facă un cont şi apoi să caute, în funcţie de categorie, blogul pe care vrea să-l voteze. Cred că mai degrabă se lasă păgubaş.

Acum n-au decât să mă descalifice, în urma celor comentate, dacă aşa vor, dar poate la etapa a doua de votare, (că sunt 2, da, pe siteul lor găsiţi regulamentul de desfăşurare, că-s destul de obosită încât să nu mai am răbdare să explic blush) o să se gândească să simplifice cumva sistemul, pentru că sunt destui nemulţumiţi de el, din câte am observat.

Acestea fiind spuse, baftă!

Iubeşte!

24 februarie 2009

Oricum, oricând, nu doar azi, nu doar de Dragobete, nu doar de Valentine's, nu doar o dată pe an!

Iubeşte şi arată-i că îl/o iubeşti!

Pentru tine

Fata cu portocale


"Priveşte lumea, Georg, priveşte lumea înainte să toceşti prea multă fizică şi chimie. [...] Nu veni să-mi spui că lumea nu este un miracol. Nu veni să-mi spui că lumea nu este o aventură. Cel care nu a înţeles acest lucru este în pericol să înţeleagă numai în momentul când aventura este pe punctul de a se termina. Atunci are o ultimă şansă de a-şi smulge ochelarii de cal, o ultimă posibilitate de a se abandona acestui miracol de la care acum îşi ia rămas bun, pentru că îl va părăsi. [...] Nimeni nu s-a despărţit de geometria lui Euclid sau de sistemul periodic al elementelor. Nimeni nu a vărsat o lacrimă pentru că va fi decuplat de la Internet sau pentru că va părăsi tabla înmulţirii. Îţi iei rămas bun de la lume, de la viaţă, de la aventură. Îţi mai iei la revedere de la un grup mic de oameni pe care îi iubeşti cu adevărat."

"Uneori este mai rău pentru noi, oamenii, să pierdem ceva drag, decât să nu-l fi avut niciodată."



Mi-e teamă să mai comentez eu ceva, nu vreau să risc să stric "corola de minuni a lumii." Tot ce vreau să mai spun e să nu aşteptaţi să vă spună un personaj dintr-o carte să trăiţi, să priviţi lumea şi să vă bucuraţi de oamenii din viaţa voastră! Faceţi asta înainte să vă pierdeţi în goana acestei lumi şi să vă uitaţi în urmă cu regretul că a trecut timpul pe lângă voi!

Aflaţi aici în direct şi în exclusivitate :))

Mai bine mai târziu, decât niciodată, spune o vorbă! tongue Aşa că, Ema, îmi cer scuze pentru întârzierea cu care am preluat leapşa. blush

1. Primul contact cu blogging-ul?
Poi...când eram plecată în Franţa, pe voi vă învăţa Carmen Nicolescu sau cum o cheamă să vă faceţi blog pe o platformă franţuzească. Şi vorbeam cu Andreea Soare pe mess şi îmi explica şi mie cum să fac, aia a fost prima tentativă de blog de sine stătător, pentru că înainte avusesem pe yahoo 360. Până să-şi facă Andreea blogul acela, pentru Ateliere media, nu cred că citeam vreunul, apoi şi-a făcut Raluca şi am devenit cititoare fidelă.

2. De ce ţi-ai deschis blog?
Pentru că am avut impresia că pot schimba ceva şi dacă nu, pot măcar să încerc. Atunci încă mai credeam că am ceva de spus, între timp m-am mai trezit. Cumva a fost un fel de egoism.

3. Părerea ta despre blogurile de duzină, care apar doar pentru că sunt un must have?
Ca ciupercile după ploaie. Acum na, pentru echilibru există binele şi răul. Aşa şi cu blogurile. Sunt oameni care au ceva de spus, unii pentru care blogul e o terapie, unii pentru care e doar o modă. Dacă n-ar fi şi astea apărute doar ca un must have, probabil că nu s-ar evidenţia nici celelalte.

Bonusul:
De ce ai profil de hi5 // De ce n-ai profil de hi5 (dupa caz)
La fel ca şi prima tentativă de blog de sine stătător, mi-am făcut cont pe hi5 pentru că eram departe şi contul pe flicker îmi expirase şi nu aveam unde să pun pozele, astfel încât să mai păstrez cumva legătura cu prietenii. Şi am regăsit oameni cu care chiar aş fi vrut să mai vorbesc, dar nu aveam de unde să-i iau.

Cine vrea să preia leapşa, e liber să o facă. Prefer să nu nominalizez pe nimeni de data aceasta. happy

Cândva am cunoscut o fată

18 februarie 2009

Cândva am cunoscut o fată. Ţinea curcubeul într-o punguliţă şi-n suflet speranţe, vise, dorinţe şi zboruri.

Acum râde citind o carte în metrou şi oamenii se uită suspect la ea; tresare când în drum spre tramvai descoperă pe telefon un mesaj de la jumătatea ei de portocală. Îi place viaţa ei, îi place ceea ce face, iubeşte şi trăieşte din plin. În ultima vreme şi-a cam cumpărat cărţi. Se luptă cu timpul, dar mai ales cu ea însăşi. Se bucură când descoperă că ideile ei nu sunt înapoiate, că mai sunt şi alţi visători în afară de ea, când află că da, atunci când doi oameni se iubesc, fac orice să fie împreună. Uneori nu are nevoie de confirmări, pur şi simplu ştie. Ca şi acum. Nu mai ţine curcubeul într-o punguliţă, încearcă să-l dăruiască în fiecare clipă. Să coloreze vieţi şi sentimente. În zile agitate şi aglomerate, refugiul ei sunt doi ochi albaştri, o îmbrăţişare caldă şi amintirile despre viitor...

"Dacă tot ceea ce s-a întâmplat în istoria Universului ar fi comprimat în douăzeci şi patru de ore, Pământul nu ar fi apărut decât târziu după-amiaza, dinozaurii ar fi venit câteva minute înainte de miezul nopţii, iar omenirea ar fi existat doar în ultimele două secunde..." (Jan Olav)

Cândva am cunoscut o fată... Poate aţi întâlnit-o şi voi, în drumul vostru prin viaţă!

Relaxare :)

Cum se alege o soţie

15 februarie 2009


Aveam eu unele idei, dar cineva m-a lămurit complet.
La articolul de aici, a existat următoarea reacţie:

"Gogu dă mulţumit din cap şi propune un meeting de urgenţă de 2-3 zile. Ambalajul e interesant, importantă însă e mărimea cheii care se potriveşte'n broasca cu pricina... Dacă a ajuns în Playboy-precis e XXXXL... Nu e bună de nevastă..."

N-are decât să mă boscorodească, dacă o să dea de această replică a mea. laugh Îmi asum riscurile. Ideea e aşa, dragi băieţi/ bărbaţi. Nu promovez pornografia, drogurile, dezmăţul, excesul de alcool sau mai ştiu eu ce. Promovez însă omul, calităţile şi valorile umane şi morale, promovez iertarea şi cred că oricine merită măcar o şansă pentru a dovedi că nu e ceea ce pare sau că regretă ceva ce-a făcut sau a fost, vrea să se schimbe şi face totul pentru asta.

Problema e alta: ce înseamnă pentru un bărbat "a fi bună de nevastă"? Pentru cel căruia îi aparţine comentariul de mai sus, cred că e clar. Deja vorbim de altfel de calităţi ale unei femei decât cele de "a sta la cratiţă şi a creşte copii"; oricum individul în cauză nu pare dornic să mai şi mănânce din când în când, cel puţin nu asta lasă să se înţeleagă, din moment ce nici nu precizează cum ar trebui să fie "o nevastă bună".

Ca să revin, dragi băieţi/ bărbaţi, nu vreţi ca soţie o fostă damă de companie, ca să nu-i zic altfel, nu vreţi nici măcar una care-şi expune corpul lumii întregi, dar oare voi cât de "curaţi" sunteţi? Chiar sunteţi pregătiţi pentru altfel de soţii?

Am oferit şi mi s-au oferit şanse. Puţini (oameni, nu doar bărbaţi, ca să nu mă acuzaţi de discriminare) mi-au demonstrat că au meritat acea şansă. În timp am ajuns la convingerea că în viaţă nu primim nimic până nu ne pregătim pentru ceea ce vrem sau trebuie să primim. Cel puţin aşa mi s-a întâmplat mie, poate nu e universal valabil, cine ştie?

Acum, însă, rămân nişte întrebări (uneori avem şi răspunsuri) : ce fel de soţ/ soţie vă doriţi să aveţi, ce fel de soţ/ soţie vreţi să fiţi (sau poate sunteţi deja şi ne împărtăşiţi din secretele unei căsnicii biggrin) şi cum vă pregătiţi pentru el, pentru ea, pentru viaţa-n doi?

Bun pentru bărbaţi, dacă femeile se lasă pictate!

14 februarie 2009


Club A, literatură, caricatură, voie bună. Ce-a ieşit din prima mea participare oficială la o lansare de carte, citiţi aici. happy

Foto: Eu. Caricatura pe nudul feminin-Ion Barbu, cu versuri de Ioan Moldovan.

Pentru ca ...

"Orice carte este o scară-n viaţă!"

9 februarie 2009

Hehe, leapşa de la Raluca m-a făcut să-mi scotocesc prin memorie după cărţile pe care le-am citit de-a lungul timpului. Să vedem ce-a ieşit:

1. Care este cea mai bună carte citită de tine?
Hmmm, grea întrebare, cred că ar fi mai multe: "Uşa interzisă"-Gabriel Liiceanu, "Întâlnirea"-Gabriela Adameşteanu, "Cuvinte care eliberează"-Marie Cardinal, "Adam şi Eva" şi "Ciuleandra", ale lui Rebreanu, "Invitaţie la vals" şi "Cazul Magheru"-M. Drumeş, "Viaţa pe un peron"-O. Paler, "Jurnal filozofic"-C. Noica, "Cuvintele"-J.P.Sartre, "Despre Dumnezeu şi om"-L. Tolstoi, "Fii şi îndrăgostiţi"-D.H.Lawrence şi cu siguranţă şi altele de care nu-mi mai amintesc acum.

2. Ai făcut cadou cărţi?
Da, de câte ori s-a ivit ocazia şi oamenilor care ştiam că le-ar şi citi.

3. Care este viitorul literaturii?
Greu de spus. Într-o lume a internetului şi a cărţilor online, nu cred că mai există un viitor sigur pentru cartea tipărită. Sunt din ce în ce mai puţini cititori.

4. În ce limbi ai citit cărţi?
Română şi franceză.

5. Ce cărţi "celebre" nu ţi-au plăcut?
"Ciuma"-A. Camus, "În căutarea timpului pierdut"-M.Proust. Am refuzat cu încăpăţânare să citesc "Codul lui DaVinci".

6. Ce ţară a produs cea mai bună literatură?
Cu siguranţă Rusia, deşi, spre ruşinea mea, nu am citit foarte multă.

7. Iei notiţe din cărţile pe care le citeşti?
Depinde de carte. Dacă mă convinge sau nu.

8. Cam câte cărţi ai citit până acum?
Doamna mea profesoară de limba şi literatura română, din gimnaziu (Dumnezeu s-o ierte!) ne-a pus la un moment dat să începem o listă de lecturi suplimentare, aşa se numeau pe atunci şi ştiu că am continuat-o în liceu şi în facultate, aşa că devenise destul de luuungă,doar că nu mai ştiu până la ce număr de lungă. :p

9. Cu ce cărţi ai adormit în braţe de plictiseală?
Bună întrebare. :)) Am încercat să citesc, pe rând, bineînţeles, Enigma Otiliei, Zodia Cancerului, chiar şi Moromeţii (deja îmi închipui ce reacţii o să aibe oamenii la adresa mea :)) ) şi n-am reuşit, de plictiseală, dar încă nu ştiu să fi adormit cu vreo carte în braţe.

10. Ce înseamnă cărţile pentru tine?
Relaxare, pasiune, inspiraţie, lecţii.

11. Care este cea mai scumpă carte pe care ai cumpărat-o?
De data asta, nu mi-am cumpărat-o eu, am primit-o: Mănăstirea din Parma. Mi-am dorit-o şi întâmplarea a făcut să o şi primesc la câteva clipe după ce am răsfoit-o în ceainăria din Piteşti. Mulţumesc!

12. Care este cel mai tare final la o carte citită?
Cel care îmi vine în cap acum, e sfârşitul lui Dorian Grey. Apocalipsa, Ralu, intră pentru mine la un alt fel de cărţi şi despre ele o să vorbim, cred, altă dată. :)

13. Care este cea mai influentă carte citită de tine?
Într-un fel sau altul, fiecare carte este. Dar aş intra prea mult în zona intimă dacă aş pomeni de cărţile care m-au influenţat cu adevărat.

14. Care scriitor te-a influenţat cel mai mult?
Acela care m-a adus pe calea cea bună şi care va rămâne pentru încă ceva timp, un mister.

15. Cât de repede citeşti o carte?
Depinde de subiect, de interesul meu pentru el şi de timpul liber. Variază de la câteva ore, la câteva săptămâni.

16. Poate literatura să schimbe lumea?
Depinde ce fel de literatură citeşte lumea. Pentru că putem citi orice, dar nu orice are puterea să schimbe ceva. Ca să continui citatul pe care l-am pus ca titlu, orice carte este o scară, unele însă sunt scări rulante. :) Mulţumesc, Alexander! (Ştiu, am parafrazat un pic! :D)

Ema, Vasy, Alexander, LaVi , Andrei şi MariGabi, sunt rugaţi să preia leapşa. :D Dacă am uitat pe cineva, e binevenit în aceeaşi măsură să onoreze invitaţia. :)

Din "înţelepciunea" mea

8 februarie 2009

Dacă o zi începe prost, sunt şanse să se termine şi mai prost.

Când am avut timp, nu l-am folosit la maxim. Acum că nu-l mai am, mi-aş dori să-l folosesc!

Deciziile întotdeauna au două tăişuri. Indiferent cum vei decide, va exista cel puţin o persoană (a se-nţelege dragă, apropiată) care să nu fie de acord cu ea. Şi tot ce-ţi doreşti în acele momente e-o-mbrăţişare şi un dram de înţelegere. Critica nu ajută la nimic, eşti conştient/ă şi singur/ă că puteai mai mult, că ar mai fi existat un drum.

Uneori cred că am uitat să iubesc. E posibil să nu fi ştiut niciodată!?

Perfecţiunea nu există, deşi ne dorim s-o atingem. Si asta de când Adam şi Eva au fost izgoniţi din Rai.

Iubeşte-mă când merit cel mai puţin, atunci am nevoie cel mai mult! Asta nu am spus-o eu, dar cred că autorul/ autoarea a realizat cât doare să-ţi dezamăgeşti jumătatea şi cât de nedemn/ ă te poţi simţi uneori de iubirea pe care ţi-o poartă cineva.

Doar om




Câteodată pierd pariul cu mine. Şi-atunci mi-aduc aminte că sunt om.

Astazi cad, maine iar ma ridic!

Big Brother Junior

4 februarie 2009

Cu siguranta va mai amintiti de popularul show "Big Brother", gazduit in urma cu cativa ani si de o televiziune romaneasca! Ideea programului era una cat se poate de simpla: un grup de oameni care nu s-au vazut niciodata, locuiau o perioada impreuna in aceeasi casa, izolati de restul lumii si supravegheati continuu de camere de filmat.

Incercati insa sa va imaginati 10 baieti si tot atatea fete din regiuni diferite, lasati sa traiasca liber in "sate" separate, fara sa se supuna vreunei reguli stricte, timp de doua saptamani. Un fel de "Big Brother" in miniatura, ale carui rezultate au uimit extrem de tare, insa, parintii si opinia publica britanica. Daca in cazul adultilor se putea vorbi de un rol, copiii selectati sa participe la concursul " Baieti si fete, singuri" difuzat de cunoscutul post de televiziune Channel 4 au dovedit ca sunt cat de poate de naturali. Cei mici proveneau din familii reale, de conditie medie.
Potrivit "Daily Mail", parintii acestora si-au dat acordul ca acestia sa apara in ceea ce a fost descris a fi "Lord of the flies" al anului 2009 (un roman alegoric al castigatorului premiului Nobel, William Golding, ce pune in discutie problema culturii create de om care esueaza, folosind ca exemplu un grup de copii britanici, captivi pe o insula pustie care incearca sa se conduca singuri, cu rezultate dezastruoase). Copiii, cu varste intre 8 si 11 ani, au fost lasati sa ia decizii pentru binele lor si sa faca totul de capul lor- de la mancare, pana la curatenie sau idei distractive de petrecere a timpului. In timpul filmarii, copiii au fost plasat in doua "sate" in Cornwall, un tinut in sud-vestul peninsulei Marea Britanie, unul pentru fete si altul pentru baieti, cu trei case pentru fiecare gen.

Ziua 1: S-au batut si au aruncat cu cutitele unul dupa altul

Ce-au facut copiii lasati singuri? Si-au luat lumea in cap, la propriu. Baietii s-au luat la bataie, ajungand pana-ntr-acolo incat unul dintre ei sa arunce cu un cutit de bucatarie in altul. Fetele s-au impartit in doua tabere, intrucat cele mari le bateau pe cele mici. Odata ajunse in "satul" lor, s-au dus la magazin si si-au cumparat ingredientele necesare pentru masa, servind in prima seara o cina "hranitoare". Baietii, in schimb, s-au udat cu pistoale cu apa si cand a venit vorba de mancare, doar cativa au fost in stare sa-si incalzeasca niste pizza, in timp ce restul au mancat alimente ce necesitau putina pregatire. Majoritatea au ajuns sa manance numai dulciuri si sa bea doar bauturi acidulate. Intre timp, parintii urmareau la tv cum copiii lor isi exercitau drepturile noii lor libertati, intervenind doar cand lucrurile scapau de sub control.

Ziua 2: Au plans in hohote, spunand ca viata fara parinti nu e deloc distractiva Dupa numai doua zile, cativa dintre copii plangeau in hohote, neconsolati, iar dupa ziua a treia, copiii deja descopereau ca nu e chiar distractiv sa traiasca fara reguli si duceau dorul parintilor. Una dintre fete a fost filmata in timp ce plangea si printre lacrimi marturisea ca au scapat de parintii lor ca sa se distreze, dar ceea ce se intampla acolo nu e distractie, e cosmar.

Ziua 3: Un parinte intra in casa...si e batut de copilul sau
Liz Lammim, de 39 de ani, mama unuia dintre baietii implicati in show, marturisea ca au intrat in casa copiilor, a treia zi de la inceperea show-ului, si ca baiatul ei s-a repezit pur si simplu la tatal lui si l-a lovit, dupa care a agresat-o si pe ea. Femeia spune ca a ramas uimita de cat de violent putea sa fie si cat de mult injura, lucruri pe care acasa fiul sau nu le facea.

Experimentul s-a incheiat cu un "bal" la care copiii s-au aranjat la patru ace. Producatorii emisiunii spun ca au incercat sa afle daca parintii moderni cresc o generatie de copii rasfatati. Dar, in timp ce show-ul a demonstrat intr-adevar diferentele majore dintre sexe, se ridica intrebari asupra efectelor pe termen lung pe care acest show le va avea asupra copiilor implicati.

Concluzia specialistilor: baietii sunt rasfatati, iar fetele rautacioase
Specialistii au observat ca baietii s-au dovedit a fi mult mai rasfatati, dar, desi s-au batut, s-au distrat mai mult decat fetele, care au fost mai rautacioase si certurile dintre ele au durat mai mult. Fetele nu au plans la fel de mult ca si baietii, dar, in ciuda rafinamentului lor, era clar ca, din punct de vedere emotional, erau inca niste copii. Desi studiile arata ca fetele se ghideaza dupa reguli si mentin standarde, asta nu s-a intamplat si in acest caz, specialistii ramanand uimiti de cat de preocupate erau fetele de corpul lor, observandu-se in comportamentul lor chiar inceputul unor probleme de nutritie.

Charley, o fata de 12 ani, marturiseste ca a crezut ca o sa-i placa fara adulti, dar ca a fost foarte greu fara ei si ca acum are o relatie mult mai buna cu mama ei, o ajuta mai mult acasa, cand o roaga si isi apreciaza mai mult parintii, recunoscand ca nu si-a dat seama cat de mult are nevoie un copil de parintii sai.

Producatorii show-ului "Baieti si fete, singuri" considera spectacolul un experiment tv fascinant, care arata diferentele dintre fete si baieti atunci cand sunt lasati sa se descurce de capul lor. Cu toate acestea, organizatiile pentru copii nu au ramas nepasatoare si au acuzat realizatorii programului tv de iresponsabilitate si de exploatarea copiilor pentru a-si creste ratingul.

* Nota: Nu am atasat fotografiile, pentru ca mi s-a parut de prisos.
Orice text postat aici si care nu are precizat autorul sau sursa, imi apartine, ca si in cazul de fata! Copierea lor, fara precizarea sursei, este nerecomandata!

:D

3 februarie 2009

Micul Thomas, cel mai bun elev din clasa o intreaba pe invatatoare daca poate sa-i vorbeasca dupa ore. Ea accepta.
-Ce vrei sa-mi zici Thomas?
-Cred ca sunt prea inteligent ca sa raman in clasa asta, ma plictisesc! As vrea sa trec direct la Liceu.
Directorul scolii este informat si il intreaba pe Thomas daca vrea sa treaca niste teste.
Thomas accepta fara sa ezite si testarea incepe.
-Sa vedem Thomas: 3x4?
-12
-Si 6x6?
-36, domnule director.
-Capitala Japoniei?
-Tokio!
Testul continua inca o jumatate de ora,Thomas nu face nici o greseala!
La sfarsitul testului, domnul director este multumit, dar profesoara intreaba daca poate sa-i puna si ea cateva intrebari. Amandoi accepta. Profa incepe:
-Thomas, vaca are 4 si eu am 2; ce este?
-Picioarele, doamna.
-Corect! Ce gasim in pantalonii tai si nu gasim in ai mei?
Directorul se mira de intrebare...
-Buzunare, doamna!
-Bine, Thomas! Unde au femeile parul cel mai cret?
Directorul se pregateste sa intervina chiar cand Thomas raspunde:
-In Africa, doamna! raspunde copilul fara sa ezite.
-Ce este moale, dar cu mainile unei femei devine tare? Directorul deschide ochii mari, dar inainte sa vorbeasca,Thomas raspunde:
-Oja pt unghii, doamna.
-Ce au femeile si barbatii in mijlocul picioarelor?

-Genunchi, doamna!
-Bine! Si ce are o femeie maritata mai larg decat una celibatara?
Directorului nu-i vine sa creada ce aude.
-Patul, doamna!
-Care parte a corpului meu este des cea mai umeda?
-Limba dumneavoastra, doamna!

-Ce cuvant care incepe cu litera C inseamna ceva care poate sa fie umed sau sec si pe care barbatii le place sa-l priveasca?
-Cerul! spune Thomas
Directorul sufla usurat, transpirat, decide sa opreasca testul si spune:
-Nu o sa te trimit la liceu, o sa te trimit direct la Universitate! Chiar si eu as fi picat acest test.....

La mai mult! :x

Enjoy!

1 februarie 2009

O melodie care azi, în prima mea duminică lucrătoare, m-a ţinut pe baricade. Mulţumiri colegului Ciprian!



Lady Gaga - Poker face
Vezi mai multe video din Muzica »
 
FREE BLOGGER TEMPLATE BY DESIGNER BLOGS