La sfarsit de început

26 ianuarie 2009

Nu ştiu voi, dar eu am avut un început de săptămână vraişte, care s-a încheiat cu un examen aiurea. Lumea azi era bine dispusă, făcea glume, asculta muzică şi agăţa poze pe pereţi; gazda mea a fost suspect de cuminte şi atentă, după cum mi-a povestit colega de cameră, numai pe mine m-a plouat. Şi la propriu şi la figurat.

Sunt perfecţionistă, ştiu asta şi adesea îmi sunt cel mai dur critic. O fi bine, o fi rău, nu ştiu. Cert e că nu-mi place să dezamăgesc, nici pe mine, nici pe cei cu care intru în contact şi cu atât mai puţin pe cei dragi.

Am găsit pe site-ul în memoria lui Octavian Paler ceva care mi-a plăcut foarte mult.

“Cred ca dragostea ne ridica in proprii ochi. Si cat de mult ai vrea sa fi asa cum te vede celalalt! Ai dori, si chiar incerci, sa micsorezi distanta dintre ceea ce stii ca esti in realitate si ceea ce intuiesti ca vede in tine cel pe care-l iubesti.” - Autoportret intr-o oglinda sparta

Câtă dreptate are! Să ţi se spună că eşti o minune, în fiecare zi, să se uite la tine şi să vadă lumea întreagă în ochii tăi, întregul viitor şi copiii nenăscuţi încă şi tu să ai impresia că eşti un biet om, că nu-i nimic minunat în tine, că te străduieşti să faci lucrurile bine şi adesea nu-ţi ies, să încerci în fiecare clipă să fii demn/ă de iubirea sa şi să fii conştient/ă că mai ai mult până s-o/să-l meriţi cu adevărat... Iubirea, într-adevăr, "mişcă sori şi stele"!

4 comentarii:

Ema spunea...

O perfectionista romantica,merge?

Crengu spunea...

:)Merge, ca doar ma cunosti! :*

gamalia spunea...

Cuvintele tale au venit la timpul potrivit ca eu sa inteleg ceva ce parea de nedescifrat pana acum...

Crengu spunea...

@gamalia-Ema, ma bucur ca ti-am fost de folos! :) :*

 
FREE BLOGGER TEMPLATE BY DESIGNER BLOGS