Blend the rainbow and then taste it

6 ianuarie 2009



Am pijamale roz pe care
tu le îmbraci adesea
şi atunci culoarea se schimbă
odată cu îmbrăţişarea
Visele-s şi ele atât de albastre
încât verdele mi se-ascunde
printre flori timpurii de liliac

Până şi fulgii de nea se intimidează
se fac roşii la faţă precum
macul de mai
Doar luna rămâne galbenă
ca şi gutuia pe care
azi-noapte mi-ai lasat-o
Furişându-te la geam

În peri au crescut crini albi
şi pentru prima dată
geru-a lacrimat


* pentru vremurile în care ţineam curcubeul într-o punguliţă... acum mi-e crescut în suflet...

7 comentarii:

Raluca Nicula spunea...

Asta-i Crengu a mea, poeta vesnic indragostita! :X

Crengu spunea...

Ssst, nu mă da de gol! :p :*

LaVi spunea...

daca nu publici, nu mai vb cu tine!

Crengu spunea...

@Lavi- :|

alexander spunea...

corect cu ce spune lavi.
am spus-o dar o mai spun si aici sa vada si irisul lu' altii:
frumoasa imaginea cu macii, o campie de maci seamana cu o ninsoare la orizontala.

Andrei Crăiţoiu spunea...

Ce liniste se lasa cand asterni cuvintele. Citesc si-mi place. Odata de mult am avut si eu o incercare de poezie. Se intitula "Semipastel". Chiar daca ai sa razi, eu totusi scriu...
Pe cer, spre apus secera lunii coboară, luceafaru-i sus spuze de stele presară, colind nedecis străzile dosnice-nguste, un gând mie deschis, dulcea făptură să-ţi guste...
Cam atat. A fost odata...

Crengu spunea...

Nu am de ce sa rad. :) E frumos si sensibil. Poate mai scrii, cine stie? Eu chiar te incurajez sa mai incerci. :)

 
FREE BLOGGER TEMPLATE BY DESIGNER BLOGS