Dar din dar se face dar!

18 decembrie 2008

Aveam în cap câteva subiecte pentru postări, dar n-am avut şi timpul necesar. Cred că o să ne mai vedem pe aici de-abia în 2009. Tot ce-mi rămâne de făcut e să vă doresc Sărbători Fericite şi un An cu adevărat Nou! Să fiţi mai buni, mai blânzi, mai calzi, mai mulţumiţi de ceea ce aveţi, sănătoşi, iubiţi, fericiţi şi măcar cu un dram mai înţelepţi! Şi nu uitaţi că dacă vreţi să schimbaţi ceva sau pe cineva, trebuie să începeţi cu voi înşivă!

De la mine pentru voi, măcar în imagini!





EXTRA - E Vremea Colindelor
Asculta mai multe audio Muzica »

P.S.: Zăpada e 100% naturală. Pozele le-am făcut în weekend, la Azuga.

Aievea

12 decembrie 2008



Stefan Hrusca - Ninge la fereastra
Asculta mai multe audio Muzica »

Zilele astea sunt nostalgica, melancolica... Visez la zapada, la vremuri ce vor veni si la vremuri ce-au fost... Melodia aceasta a lui Hrusca s-a lipit, acum ceva timp, intr-un mod inexplicabil de sufletelul meu...

Obrajii-s imbujorati de frig, mainile inghetate si picioarele cocotate pe soba. Bunica ma dojeneste sa ma schimb, ca-s transpirata, sa nu racesc la plamani si-mi face repede un ceai. Miroase a cozonac. Nimeni nu face cozonaci asa buni! Ca un copil veritabil ce sunt, rup cu pofta dintr-unul. Aburul se imprastie prin camera. Ah, ce frige! Si ce buun si pufoos e! -Mamaie, cati ai facut? Nu cred ca mi-ajunge unul!

Ma trezesc buimaca. Bunica nu-i. Si nici bunicul. Nu vor mai fi... A ramas doar mirosul cozonacului proaspat scos din cuptor si o privire fugara pest gard. Un ceas de mana, barbatesc, atarna clipele-ntr-un cui...

Intr-un orasel uitat de lume, la un colt de strada, o casuta tapeta cu amintiri imi zambeste...

Isabelle Boulay & Johnny Hallyday-Tout au bout de nos peines

Bucureşti-ul în haine de sărbătoare (!?!)

10 decembrie 2008

Mă tot întreabă oamenii cum arată Bucureşti-ul de sărbători. În niciun fel.
Adică, da, e împodobit, ici-colea. Primarii de sector au avut grijă să presare câte-un şirag de beculeţe din loc în loc, să nu bată chiar aşa la ochi faptul că nu s-au preocupat prea mult. Am ajuns la concluzia că îmi place mai mult orăşelul meu de provincie, multicolor în perioada asta.
Pentru cine nu mă crede că Buc-ul nu e aşa impresionant, mai jos are câteva mostre din Piaţa Unirii, făcute în seara asta.


Bradul şi sania Moşului sunt în parcul de la Unirii, unde e amenajat un fel de orăşel al copiilor, (aici piticii mari şi mici se pot întâlni cu Moşu'), un patinoar şi un târg de Crăciun, la căsuţele căruia găsiţi diferite specialităţi, de la kurtos-ul unguresc, până la cârnaţi, pop-corn, vin fiert, sandwich-uri, praline, turtă dulce. O imitaţie a târgurilor de Crăciun din străinatate. Numai că nu la acelaşi nivel.

P. S. : Scuzaţi calitatea imaginilor! Pozele sunt făcute cu mirificul meu telefon, deoarece camera foto e în carantină.

Reflecţii

Ironia nu mai e de mult doar apanajul oamenilor inteligenţi. "Înţepăturile verbale" sunt modalitatea unora de a se simţi puternici. Numai că, uneori, ţinta oamenilor de genul acesta sunt chiar persoanele pe care cândva le-au iubit.

Şi nu-mi pot abţine o întrebare: mai ştie cineva că dragostea adevărată începe acolo unde nu mai aştepţi nimic în schimb?

Nu ştiu


nu ştiu dacă te-am visat
sau dacă doar te-am gândit
îmi plimbam mâinile
prin spuma din tine
nu era mai mult de 3 dimineaţa
dar şi atunci mă iubeai

miroşi a linişte, a pace
şi ai gust de aer, de apă
ţi-e sete continuu de mine
şi mi-e nesabuită foame de noi

nu ştiu dacă te-am gandit
sau dacă doar te-am visat
flămândă de fructe,
jumătăţile noastre de portocală
s-au atras reciproc,
parcă influenţate de un magnet
când într-un final s-au regăsit
te-am pictat pe pânza sufletului meu
şi ţi-am intitulat tabloul « Veşnicie »

nu ştiu
nu era mai mult de 3 dimineaţa
de te-am visat
de te-am gândit
îţi plimbai fiinţa
prin mine…

Tu

9 decembrie 2008


Numai cât te gândesc,
si sângele danseaza în jurul inimii,
numai cât te aud,
si sângele se resfira ca o harfa.
Poate nu stii, poate n-ai sa stii,
dar mersul tau e-un alfabet copilaresc,
si numai cu el îmi scriu poemele,
sub recele pojar al stelelor.
Numai cât surâzi,
si dezleg alchimiile,
numai cât te gândesc,
si-aud în lacul nelinistit al inimii
un fosnet : se desprimavareaza.

(Mihu Dragomir)

Everything

7 decembrie 2008

Miroşi a linişte, a pace şi ai gust de aer şi de apă... Mi-a fost atât de dor!...

Câteodată aş vrea să pot da timpul înapoi, să elimin momentele în care n-am ştiut să te aştept şi n-am ştiut să te caut. Dacă ar fi să regret ceva în viaţa asta, acestea ar fi regretele mele...
Să spun că am avut de învăţat? Bineînţeles, experienţa e cel mai dur profesor însă. Acum nu-mi rămâne decât să mă bucur că-mi eşti. Că am găsit drumul spre tine. Poate că ai presărat în calea mea firimituri de pâine, cum au făcut Hensel şi Gretel, sau poate că, flămândă de fructe, jumătăţile noastre de portocală s-au atras reciproc, ca influentate de un magnet.

Când într-un sfârşit s-au regăsit, te-am pictat pe pânza sufletului meu şi ţi-am intitulat tabloul "Veşnicie"!



Find Me Here
Speak To Me
I want to feel you
I need to hear you
You are the light
That's leading me
To the place where I find peace again.

You are the strength, that keeps me walking.
You are the hope, that keeps me trusting.
You are the light to my soul.
You are my purpose...you're everything.

How can I stand here with you and not be moved by you?
Would you tell me how could it be any better than this?

You calm the storms, and you give me rest.
You hold me in your hands, you won't let me fall.
You steal my heart, and you take my breath away.
Would you take me in? Take me deeper now?

How can I stand here with you and not be moved by you?
Would you tell me how could it be any better than this?
And how can I stand here with you and not be moved by you?
Would you tell me how could it be any better than this?

Cause you're all I want, You're all I need
You're everything,everything
You're all I want your all I need
You're everything, everything.
You're all I want you're all I need.
You're everything, everything
You're all I want you're all I need, you're everything, everything.

And How can I stand here with you and not be moved by you?
Would you tell me how could it be any better than this?
How can I stand here with you and not be moved by you?
Would you tell me how could it be any better than this?

How can I stand here with you and not be moved by you?
Would you tell me how could it be any better than this?

Would you tell me how could it be any better than this?

Clatito-party

No, poi ieri o fost o zi... indescriptibilă.
laugh Adică, am poze, dar încă mă mai gândesc dacă să vă arăt sau nu ce-am făcut.
laugh S-o numit "clatito-party" şi ştiu că o să-mi iau nişte înjurături pentru că vă fac poftă de clătite. Asta e, puneţi mâna şi tigaia la treabă şi faceţi-vă!
tongue
Ce rea sunt!
devil

Reţetă de clătito-party:
-9 oameni (sau mai mulţi, după caz şi după mărimea casei/garsonierei/apartamentului), care ne cunoşteam mai mult sau mai deloc între noi
-chef şi bună dispoziţie
-ustensile şi ingrediente pentru clătite
-imaginaţie şi trăznăi cât cuprinde
-şi bineînţeles, un aparat foto. Musai.
laugh

Rezultatul? Distracţie garantată şi burta plină!
biggrin
Aaa! N-am avut niciun sărbătorit, deşi aceasta ar fi fost impresia! Oricum impresiile au fost multe şi variate! Casieriţa de la Cora ştie!
rotfl

L.E.: Am uitat de vinul fiert!
blush A fost şi el prezent!
biggrin

Amintiri

5 decembrie 2008




O bucăţică din Amiens (Franţa) oraşul care anul trecut, în perioada asta, îmi era casă.










Aşa am întâmpinat sărbătorile de iarnă, departe de casă.

Liniştea unei camere de cămin, de 9 m pătraţi (da, cămin şi linişte, două cuvinte care acolo merg foarte bine împreună


biggrin), câteva colege cu care plecasem din ţară, o experienţă nouă şi mult dorită
love , oameni şi locuri noi, vise, iluzii, sentimente, un radio ce-mi acompania singurătatea...


Au fost doar 4 luni şi jumătate... Încă mi-e dor...




I wish...

4 decembrie 2008

Ştiu: iarna e a noastră şi abia aştept să ningă peste noi... fulgi mari, moi, să ne acopere şi să ne ascundă de lume, de oameni, de... noi. Vreau timp. Vreau alei luminate de felinare şi frunze-ultimele- ce se desprind de ram. Vreau apă susurând sentimente şi paşi care să mă ducă la tine. Vreau urme timide prin zăpada abia ninsă, vreau liniştea mării ochilor tăi.
Vreau să mă cufund în plapumă şi pe noptieră să-mi las o cană de ceai, biscuiţi şi mandarine şi-o carte bună, s-o citesc din scoarţă-n scoarţă. Vreau amintiri cu noi din vremuri ce vor veni...

În curând lipsa timpului se va acutiza şi toate aceste dorinţe vor deveni arzătoare. Ştiu, uneori nu am chef, fug de nişte responsabilităţi ca să-mi răsfăţ sufleţelul, dar va veni vremea în care le voi face pe toate cu drag, voi avea nişte motive în plus şi altă tragere de inimă. Nu mă dojeni, mă cert şi singură, sunt mult mai critică cu mine însămi decât cu cei din jur.

Ştii, cândva îţi scriam conştientă că nu citeai, nu aveai cum, nu erai pe aproape; îţi scriam aşa cum ar trebui să-i scriu lui Moş Crăciun, ca unui personaj imaginar. Numai că Moşu' citeşte tot ce primeşte.
biggrin
Azi eşti real şi ce-aş putea să cer mai mult? Ah, da, ştiu: timp. Cu tine, cu noi.
Aşa că nu mă dojeni. Mi-ai lipsit. Şi chiar dacă ne-am găsit, să ştii că tot mi-e dor de tine. Şi o să dau faliment, pentru că trebuie să-ţi plătesc drepturi de autor.
notworthylaugh

... şi abia aştept să ningă peste noi... fulgi mari, moi, să ne acopere şi să ne ascundă de lume, de oameni, de... noi...

New look

Cam asta face plictiseala din om: schimba sablonul blogului.
laugh Acum sunt mai colorata, mai aerisita si parca mai spatioasa. Si-mi place.
biggrin Voi ce ziceti?

Cadou muzical :)

Astazi e ziua ta, zi frumoasa ca tine!...


Sunt multe lucrurile pe care as vrea sa ti le spun, dar uneori cuvintele nu vor sa iasa... Le place in culcusul lor, la caldura. Si totusi stiu ca meriti mult mai mult decat as putea eu vreodata sa-ti ofer. Ma simt mica, neinsemnata, stiu doar ce-am fost si ce as vrea sa fiu. Sunt atat de aproape de tine si inca atat de departe! Te merit atat de putin, dar imi doresc atat de mult sa fiu demna de tine! Te simt atat de mult si totusi e atat de putin! Azi nu am ce sa-ti ofer, nu sunt cu nimic mai speciala decat altele. Poate ca nici maine nu o sa am ce sa-ti ofer. Si daca nu am acum, poate ca nu voi avea nicicand. Sunt doar un puzzle de mii de cioburi, imi pipai trecutul printre miile de rani. Vindecarea imi apartine sau va veni cu timpul. Tu stii cine sunt, am certitudinea ca ma simti, ca intr-un fel, cumva, ma cunosti mai bine decat ma cunosc... Stii ca ma ambitionezi si-mi dai incredere sa scot la iveala tot ce a ramas bun in mine, in stare latenta? Stii ca ma faci sa uit ca simt colturile fiecarui ciob din mine, ca ma faci sa cred ca pot, ca merit? Stii ca toata minunatia pe care mi-o atribui, ma face sa bag capul in pamant, precum strutul si totusi sa-mi doresc si mai tare sa o ating?

Azi, mai mult decat "un sincer si traditional" La multi ani!, iti multumesc pentru ca... esti! :)



Astazi e ziua ta - tango
Asculta mai multe audio Divertisment »
 
FREE BLOGGER TEMPLATE BY DESIGNER BLOGS