Risipa doare

1 noiembrie 2008

Navigand pe internet astazi, am gasit ceva interesant, pentru suflet. Si de fiecare data cand dau peste asa ceva, ma bucur ca mai exista asemenea oameni, care se mai gandesc si la alte lucruri decat la goana asta nebuna pentru supravietuire. Atata timp cat ei exista (ce-i drept, cunosc si eu cativa :) ), lumea mai are o sansa.
Lectura placuta!

"Traim o viata de risipa si nu cred ca sunt multi cei care ma pot contrazice. Ce risipim? Probabil primul gand alearga la bani - doar banul invarte lumea, nu?! ei bine, nu despre bani vorbesc. Desi da, risipim si in domeniul financiar, rana e mai adanca in suflet decat in buzunar. Si culmea, cu cat rana e mai mare, cu atat o ignoram mai mult!

Risipim sanse. Fiecare zi e o noua sansa. Nenumarate posibilitati stau inghesuite in sertarul de unde ne scoatem sosetele frecandu-ne ochii de somn. Risipim sansa de a avea o zi plina de semnificatie pentru restul vietii, risipim sansa de a raspunde provocarii vietii de a trai frumos o zi, o luna, un an... o viata! Risipim sansa de a incepe ziua cantand si implicit, sansa de a o sfarsi cantand de zece ori mai infocat cand ne uitam la ce zi extraordinara am avut. Risipim sansa de a accepta noi provocari si, implicit, sansa unor noi reusite, fie ele de natura materiala, sentimentala, sau cognitiva...

Risipim vorbe. De nenumarate ori dam curs celor mai negre ganduri si porniri ale inimii care ne ies pe gura ca niste sageti otravitoare. Si din nefericire tinta atacului nu este altcineva decat persoana care ne este cel mai aproape si care este cea mai vulnerabila in fata noastra! Si de parca nu ar fi deajuns, dupa atac risipim vorbe dulci, de parere de rau si de iubire, vorbe care se cer rostite si ne ard inima, dar sunt blocate de un nod de incapatanare care ni s-a pus in gat si pe care nu il putem inghiti decat cu un pahar serios de sacrificiu de sine...

Risipim relatii. Incepand de la prietenii din copilarie pe langa care trecem prin oras si intoarcem capul ca si cum nu i-am recunoaste, pana la cel sau cea cu care am jurat ca vom ramane pentru totdeauna si care tanjeste dupa iubirea si atentia noastra. Iubim lucrurile si folosim oamenii - exact pe dos! Sufletele nu se mai deschid atat de usor, iar ranile demult vindecate pastreaza amintirea unei greselei pe veci neiertata. Strangem in pumni comori de tarana si nu putem sa dam mana nicicui. Si suntem surprinsi cand ne trezim la capatul vietii singuri!

Risipim energie in fata televizorului, computerului, unde trec orele peste niste fete inerte, hipnotizate. Viata se asteapta a fi traita, iar noi preferam sa o traim virtual! O viata virtuala, prieteni virtuali, locuri de intalnire virtuale, hrana pentru minte virtuala... da, ati inteles bine: hrana pentru MINTE VIRTUALA! Risipim sansa de a savura viata ca un copil o ciocolata!

Si uite-asa RISIPIM VIATA, balanganindu-ne prin ea de pe un picior pe altul... Ce pacat ca nu stim sa traim! Dar, mai mult decat atat, ce pacat ca nu vrem sa invatam sa traim! Vedeti voi,... prea ne credem atotstiutori si incapabili de greseli. Din cauza asta nu acceptam sfaturi. Din cauza asta nu ne asiguram inainte de a ne arunca in probleme cu capul inainte. Din cauza asta nu recunoastem ca am gresit. Din cauza asta risipim. Si din cauza asta viata noastra este plata.

Cata risipa!... Incepe sa doara..."

Niciun comentariu:

 
FREE BLOGGER TEMPLATE BY DESIGNER BLOGS