Retrospectiva

25 noiembrie 2008

Ma pipai prin mine,
prin timp si prin tine
Am orbit devreme si
nu mai stiu cine-am fost…
Viitorul meu imi intalneste prezentul,
iar trecutul se-ascunde prin umbre…
Ma pipai prin mine,
prin zilele si noptile unui adult prematur-
coaja de prunc atemporal…


N-am mai postat de mult o poezie de-a mea pe aici. Aceasta e cam veche, ce-i drept, e scrisa acum cativa ani de zile. Am revazut data si mi-am amintit pana si in ce conditii am scris-o. Eram la Mizil, Prahova, localitatea bunicilor mei din partea tatalui. Bunicul nu mai era cu noi de doi ani. Si realizam cat de schimbat era totul in casuta aceea, ce pustie era fara el, cat de singura se simtea bunica, cat de mult crescusem eu. Gandurile s-au pus in miscare, s-au invalmasat si au dat la iveala versurile de mai sus.

Mi-e dor sa scriu ceva nou! Nu am mai scris de cateva luni deja. Mi-am pierdut regularitatea dupa liceu, cand am intrat la facultate si am inceput sa ma formez pentru domeniul pentru care ma pregateam. Acum inca sunt in faza de asimilare de noi experiente, de noi sentimente. Le strang in suflet, ca pe-o recolta, le triez, te spal, le usuc sau le gatesc, in functie de stare si apoi am de gand sa le scot la lumina colii de hartie.

Uite ceva ce ii pot cere lui Mos Craciun: inspiratie si cuvinte potrivite! :D

2 comentarii:

LaVi spunea...

Crengu, sunt super poeziile. Ma bucur ca am intrat pe blog, ca sa ma bucur de frumusetea voastra.
Dupa 5 ani de tacere, am reinceput sa scriu. Prost, stangaci,mult, dar o fac.
II multumesc omului care a trecut prin viata mea si mi-a tulburat somnul. Ca printesa din poveste, m-am trezit si nu mi-a placut ce-am vazut in mine (facui introspectie vrand-nevrand).
Dar nu-mi pasa. Ma slefuiesc cu fiecare cuvant, cu fiecare poveste. Sper sa valorez cativa banuti in final.
Asta conteaza. Nimic nu-i imposibil, numai sa crezi ca poti, sa vrei, sa incerci. "Sa fii miscat"!
Mi-am facut si blog.:)

Crengu spunea...

Lavi, ma bucur ca-ti place ceea ce scriu. :) Intotdeauna am considerat ca avem de invatat de la fiecare om care trece prin viata noastra, indiferent ca ne-a iubit sau ne-a ranit. Iar cuvintele chiar elibereaza, poate ca asta se intampla si cu tine. Oricum nimeni nu poate spune ca scrie perfect sau ca are atestat de scriitor. Fiecare scrie cum simte. Ma bucur ca ti-ai pastrat optimismul, iar blogul l-am vizitat chiar azi. :D Imi place! Astept sa-l cresti! :*

 
FREE BLOGGER TEMPLATE BY DESIGNER BLOGS