Dor...

17 noiembrie 2008


De sase ani sunt fara tine, iar de doi nu mai am niciun bunic. Si n-am uitat nici acum ziua aceea... dimineata in care tata a raspuns la telefon, buimac de somn si a primit vestea ca nu mai esti... Imi amintesc si acum expresia de pe chipul sau... si reactiile mele in fiecare moment... nu am crezut, n-am vrut sa cred... pana cand, ajunsa in fata portii, m-am lovit de realitate... si bunica pentru o clipa nu m-a recunoscut, era ravasita complet... ne-a luat in brate pe mine si pe verisorul meu, ii era atat de dor de tine... ar fi vrut sa ne vezi, dar nu se mai putea...
Sunt sase ani de atunci... Tot ce ma consoleaza e gandul ca intr-o zi, pe care numai Dumnezeu o stie, ne vom revedea...
Azi imi amintesc de tine si de toti bunicii mei... azi imi amintesc si... doare!...

Niciun comentariu:

 
FREE BLOGGER TEMPLATE BY DESIGNER BLOGS