De ce?

14 noiembrie 2008

Ne pasa prea des de parerea celor din jurul nostru! Vrem aprecieri, laude, cuvinte frumoase de la oameni cu care, adesea, nu avem nimic in comun. Nu ne vedem adevarata valoare decat prin ochii celorlalti, nu suntem importanti decat daca cineva ne spune ca suntem. Oare pana cand? E chiar asa de greu sa invatam sa fim prin si pentru noi? De ce nu putem sa fim in concurenta doar cu noi insine, de ce nu ne putem stradui sa ne autodepasim, nu sa-i depasim pe altii si performantele altora? De ce sa nu ne stabilim noi obiective si praguri peste care sa trecem, fara sa ne pese ca in ochii altora nu suntem buni sau perfomanti? Ce stiu ei de fapt despre noi si capacitatile noastre?

Concurenta e buna, atata timp cat concuram cu noi insine! Cand concuram cu altii, deja devine boala generala si parintii isi streseaza copiii aiurea pentru ca nu sunt la fel de buni ca si copiii vecinului! Haideti sa fim seriosi, notele din scoala nu ajuta copilul sa devina om! Poate il ajuta doar sa intre la un liceu/facultate bun/buna sau uneori nici atat. Pentru ca puterile unui om nu se masoara in note, capacitatile sale nu se limiteaza la niste teorie tocita si retocita ca sa impresioneze nu stiu ce prof.

Societatea asta e bolnava si abia il astept pe primul care o sa ma contrazica! Anormalul a devenit normal, iar oamenii s-au depersonalizat prea mult pentru a se putea adapta societatii, lumii in care traiesc. De ce nu avem curaj sa fim noi insine? De ce ne e mai comod sa ne imitam unii pe altii decat sa ramanem asa cum ne-a lasat Dumnezeu: unici, irepetabili, originali?
De ce trebuie sa impresionam o lume bolnava cand singurii pe care ar trebui sa-i impresionam si sa-i stimulam suntem noi insine?
Intreb si eu ca si Cleopatra Stratan: De ce?



Cleopatra Stratan - De ce?
Asculta mai multe audio Muzica »

5 comentarii:

eIordache spunea...

Postul asta imi aduce aminte de mine cand eram in scoala generala. Mereu era mcomparat cu copiii prietenilor parintilor mei.Notele erau cele mai importante in viziunea lor.
Acum nu mai asta la fel..si cred ca si elevii au inteles asta.
Cat despre "de ce?" : esti prea curioasa :P

Crengu spunea...

:D Eh, se poate si mai rau! :))

Raluca Nicula spunea...

Nu trebuie sa fii pe placul tuturor, mai ales pe placul acelora cu care nu te potrivesti in nicio privinta! Daca esti in armonie cu tine insati e excelent! Restul vine de la sine. Stii cum e... Totul vine din interior! :*

Crengu spunea...

Da, Ralu, stiu ca ai dreptate :* si nu ma straduiesc sa fiu pe placul tuturor.Insa ma uit in jurul meu, sunt atatia oameni carora le e (aproape) vitala aprecierea celorlalti...

Raluca Nicula spunea...

Mai bine zis "deprecierea". Si sa, stiu despre ce vorbesti! Am de a face cu astfel de persoane aproape zilnic. Ma fac mai puternica, deci trebuie, intr-un fel, sa le multumesc...

 
FREE BLOGGER TEMPLATE BY DESIGNER BLOGS